Păvăluţ a lu Scovardă şî muierea lui, Florica,
Or venit la neşce neamuri, la Cicago-n Amerìca.
Or venit dân România, nu d-a ficea, oamini buni,
Or vinit ca să-ş boceză nepoţălu-ăl dă trii luni.
Toace bune ca-ntră neamuri, să-ntâlniră, să ţucară
Şî să pusără să beie dân răchia d-astă vară.
Măi târzâu, cum să îmbăznasă, o lăsară dă răchie,
Că i-o tras mă cătr-o parce văruichiţu Păncilie.
Şî i-o dus ca să să culşe drept în soba cu pătuţu
Lu-ăla mic şe să bocează, lu nepotu Robertuţu.
Le-o grijât ş-un sliping sofa ca să doarmă amândoi
Cum ar fi pă canăpeauă sau dormeză ca la noi.
– Uice, -aişea, spusă gazda, dacă nu vi-i somn prea tare
Vă pornesc tălivizoru înăince dă culcare.
Iaca şî telecomanda, v-am lăsat-o pă dormeză,
Două suce dă programe, numa toace-s în engleză.
Ş-uice-aşa, ajiunş în bedrum, numa şe să dăzbrăcară
Şî văzură o şcătulă, ca legată pă o sfoară.
Una şoadă, în pătuţu lu-ăla micu, Doamne bace!,
Şî cu becuri toată forma care clicăneau turbace.
Uice-a naibii, mă Florico, zâsă-atunşea Păvăluţu,
Şe comege dă mărşână i-or luat lu Robertuţu…
C-ăşcia-i pun în pat muzâcă, noapcea cât o fi dă lungă,
Ca să doarmă copilaşu, neîntors, fără să plângă!
Nişi nu şciu, o-i v-un radiou sau v-o altă jmecherie,
D-aia, las că-ntrăb io mâne, şî-m va spune Păncilie.
Iar tu bagă-ce supt dună, că mă culc şî io acuş
Numa stai să schimb programu, să-l vegem pă Taica Bush.
Şî-apucă să botoneză şî să cauce ăle-ăle
Până când rămasă ţapăn şî să îndreptă dă şăle
Că-nşepu ca dântr-o dată, film dân ăla pântru-adulţ
Cu muieri dân ălea scumpe, care ce-ar lăsa dăsculţ.
– Tii, să fiu io, mă nevastă! Hai să faşem şî noi şèva…
Şe mă ţâni aşa ca prostu, parc-am fi Adam cu Eva?!
Şî porni el cu Florica, trântă d-a cu strâgături:
Când el sus, când ea deasupra, o grămadă dă figuri.
Numa într-o gâfâială să suiau pă toţ păreţî',
Măido jiumăta dă noapce să luptară ca orbeţî'.
Gimineaţa la fruştucuri, iaca-ntrabă Păvăluţ:
– Ia să-m spuni, mă Păncilie, şe-i şcătula dân pătuţ?
Că m-am tot uitat asară şî m-am întrăbat ca bou’:
Oare stă copilu ăsta toată noapcea cu radiou’?
– Da dă unge, Păvăluţă, şe radiou ai vre să fie?
Îi făcu uşor cu ochiu şî să râsă, Păncilie.
Ăsta-i numa interfonu, stai pă paşe, nu ce frânje…
Stă dăşchis noapce dă noapce, s-auzâm când bebe plânje!
