Să îi anunțe cineva pe oamenii care au ales piesa câștigătoare la Eurovision că anii 1980 nu mai sunt la modă. Nu știu dacă ați apucat să ascultați piesa care a câștigat selecția națională pentru Eurovision.
În mod suprinzător, piesa scoasă dintr-un film hentai cu buget redus a lui Trăistariu nu a impresionat anul acesta pe nimeni în afară de câțiva extratereștri care probabil se masturbează cu gândul la machiajul de Gorgona Medusa al solistului.
Câștigător a fost desemnat Ovidiu Anton, un tip pe care chiar dacă nu l-ați văzut vreodată, de fapt l-ați văzut de mii de ori. Este exact roackerul care nu poate depăși momentul. A îmbrăcat în 1992 un tricou cu Manowar și nu l-a mai dat jos nici măcar când a făcut prima dată sex. Cântă bine, dar vocea aia ar putea produce atât de multe piese frumoase, dar el insistă să aducă un tribut power/glam metalului de odinioară, îmbrăcat ca într-un episod din Game of Thrones, cu armura plesnind ușor peste burta de iubitor de festivaluri cu bere.
Sper că măcar merge cu el, în afară de corul politically correct format din două femei și doi bărbați care arată ca niște femei urâte, inclusiv băiatul cu sabia care l-a făcut pe Mihai Petre să își ia cutia cu șervețele și crema de corp și să se retragă în camera lui pentru câteva minute.
În fine, e oricum mai bine decât orice vocalize de fierăstrău ruginit care suferă de Parkinson ar produce Elena Gheorghe (cred că nimeni nu și-a revenit complet din Balkan Girls) vreodată. Doar că piesa asta ar fi avut ceva succes în anul în care a intrat Inna la liceu, nu acum.
