Știu că trebuia să încep prin a vă spune câteva cuvinte despre frații Dardenne, minţile din spatele acestui film, dar eu am să fiu sincer cu voi și o să recunosc că am dat peste el din întâmplare, uitându-mă după o tipă cool care intra în locul în care se proiecta filmul. Norocul meu. Am mâncat un pișcot, am sorbit o gură de șampanie și, mai ales, am văzut o peliculă bună. Chiar mai bună decât șampania.
Nu am să vorbesc despre distribuție, pentru că hai să fim curajoși, pentru majoritatea cinefililor importante sunt povestea, jocul și abia apoi actorii . Sau, în fine, astfel cred eu că trebuie privite lucrurile. Așa că n-o să înșir aici o listă de nume doar de dragul de-a o face pe interesantul sau ca să vă demonstrez că mi-am notat în carnețel ce scria pe afiș.
Încep prin a spune că filmul nu are niciun moment plin de suspans, acel cadru care să te facă să caști ochii de emoție. E liniar, povestea fiind cursivă și, oarecum, ușor de anticipat. Dar te atinge la latura sensibilă și te scoate din monotonia poveștilor tipice din filmele de gen.
Cyril, personajul principal, e un puști cu probleme grave, care ar râde superior (sau amar) de corijențele noastre la mate. El trebuie să-și poarte crucea, să îndure indiferența dură a unui părinte iresponsabil. Iubește și se chinuieşte să fie iubit, dar singurul răspuns pe care îl primește este spatele întors de propriu-i părinte.
În încercările lui disperate de a sta alături de tatăl lui, și mai întâi de toate în efortul de a afla unde se ascunde netrebnicul, Cyril trece prin câteva teste, pe care ai impresia, până la final, că nu le conștientizează, că le parcurge mecanic. Dar puștiul ăsta blonduț, care seamănă, uneori, cu păpușa Chucky, obsedat de bicicleta lui și deranjat la nervi, e pe drumul cel bun. Nu-ți spun mai multe, fiindcă ți-aș strica plăcerea de a-l urmări.
Îți recomand să vezi filmul din aceleași motive pentru care l-am văzut și eu: ieșirea din monotona cinematografie americană și recomandări fulminante privind creațiile fraților Dardenne. În plus, e cu „vélo”, și cui nu îi plac bicicletele?
