N-am mai râs de mult la un film românesc. Bine, acum câteva zile au dat iar la TV Brigada Diverse, dar hai să râdem și la ceva ce-a fost realizat când telefonul mobil era depășit. Încă la partea de dialog suntem destul de deficitari în filme. E chiar curios că urmașii lui Caragiale nu mai sunt în stare de o ironie fină, o poantă din „condei“, dar nu-i nimic c-o scoatem la liman cu personajele de tot râsul și situația. Așa a ajuns să-mi placă „Love Building“.
Nu te duce cu prietena la cinema
Pe scurt, filmul este despre o tabără unde se „repară relații“. Și așa cum e normal, sunt tratate aproape toate problemele pe care le poate avea un cuplu. D-aia nu-i bine să mergi cu partenera la filmul ăsta pentru că dacă nu ești perfect, și nu ești, o să-ți arunce priviri aprinse tot filmul. O să-i auzi și pe alții cum își spun în șoaptă-n cinematograf: „așa ai făcut și tu?“, „nu dragă, ce Doamne iartă-mă…“. După filmul ăsta ai impresia că ies veseli din cinematograf doar cei cu conștiința curată. În altă ordine de idei, Dragoș Bucur, Alexandru Papadopol și Dorian Boguță sunt doctori în iubire. Și d-ăia de te fac pe partea psihică, cu exerciții de sinceritate, rememorări, incursiuni în trecutul iubirii etc. Treabă profesionistă. Și în proiect se înscriu 14 cupluri în impas, toate cu problemele ei. Infidelitate, loc de muncă, obsesii, plictiseală. Și totul îți lasă impresia că e un fel de Big Brother pentru cupluri supărate.
Complicții pe linie de gigolo
Situația devine tensionată când două iubiri mai vechi se reaprind, între un „subiect“ și psihoterapeutul interpretat de Dragoș Bucur. Papadopol e același tocilar simpatic pe care n-am avut niciodată răbdare să-l urmăresc în telenovele, iar Boguță-i emo, dar genul ăla care face o reclamă sinceră la bere. Pare el puternic, dar situația-i cam amăruie. Ca și-n realitate, unele cupluri se redescoperă, altele se pierd definitiv pe parcurs. Oricum e hilar să-i auzi și pe alții că au probleme existențiale în legătură cu relația. Și cu toate că filmul iese complet de sub tutela asta românească de film cu măcar 0,0001% referințe la comunism, n-am regăsit nici un stereotip american. Drept urmare, treabă românească originală.
