Față de vremea lui Stalin, când burghezii erau luați cu arcanul și dus la ocnă, în 2014 câțiva români vor să plece, benevol, într-o călătorie până la capătul lumii, în Siberia. Însă, la fel ca-n bancurile de la Radio Erevan, cei patru români sunt, de fapt, doar trei: Ştefan Amarandei, Tudor Poşa şi Iulian Ciobănaşu. Și un ARO vechi.
Acum 60 de ani românii mergeau în “vacanțe forțate” în Siberia. Voi vreți să mergeți benevol și nesiliți de nimeni. De unde atâta avânt “turistic”?
Nu toată lumea merge în club sau în Dubai, noi vrem să reînviem spiritul aventurii care în ultima perioadă a fost înlocuit cu urmarirea emisiunilor cu “supraviețuitori” și disecarea lor la o bere.
Credeți că veți mai găsi români prin Siberia? Dacă da, în ce stare de agregare?
Din punctul nostru de vedere, sperăm să găsim cât mai mulți, însă din punctul lor de vedere, sperăm să fie cât mai puțini. Oricum, sperăm să fie întregi, să avem și noi cu cine schimba o vorba.
Care e traseul vostru și cam câți kilometri aveți de gând să parcurgeți?
Traseul, la dus, se desfășoară integral pe teritoriul Rusiei, ajungând la Magadan – la o aruncatură de băț de Kamchatka și cam pe același meridian cu Sydney-ul. De menționat că vom ocoli lacul Baikal pe la Nord, pe drumul folosit la construirea magistralei de cale ferată Baikal – Amur (aproximativ 2000 km de drumuri uitate de lume) – fapt ce constituie o premieră românească.
Întoarcerea se va face pe un traseu diferit, fugind de iarnă ce va cuprinde încet Siberia, prin Mongolia, Kazakhstan, Kirgizstan, Tajikistan si Uzbekistan. În total am calculat aproximativ 35500 km, la care am adăugat o rezervă de 4500 km, pe care o vom consuma cu siguranță adăugând câteva destinații neprevăzute sau chiar nedorite. În total e vorba de 40000 km în 5 luni de zile.
Cum vă antrenați pentru excursia până în Siberia? Pe de-o parte mă gândesc că vremea asta călduroasă nu vă ajută, dar măcar drumurile noastre proaste vă pot pregăti pentru ce o să vă aștepte, nu?
Iarna nu-i ca vara, nici măcar în Siberia, așa că vremea de acum este mai aspră decât ce vom întâlni acolo. Desigur, există și excepții. Oricum, noi vom fi pregătiți.
De ce un ARO și nu o mașină nemțească? Nu vă e frică de faptul că ar putea să vă moară motorul prin Kirghizstan?
De ce Aro? Pentru că și el poate, iar asta trebuie să o afle și alții! Cât despre frica de moarte (mecanică) suntem pregatiți pentru orice fel de intervenție, chiar și de transplant.
Sunteți un geograf și doi arhitecți. Vă simțiți pregătiți pentru o asemenea aventură? Care e cea mai mare călătorie pe care ați întreprins-o până acum?
Profesiile nu ne ajută neapărat, pasiunea pentru expediții este probabil înnascută. Oricum, în Siberia, unul va fi șofer, altul mecanic, altul bucatar, plus alte roluri de ocazie. Cea mai lungă călătorie a fost cea cu Aro în Mauritania (același Aro în 2011 – 2 luni 17.500 km).
Cât vă costă toată aventura până în Siberia? Scoateți banii din buzunarele proprii, ori sunteți în căutare de sponsori?
Costul total se învârte în jurul a 10.000 de euro, pentru care căutăm sprijin. Ce rămâne neacoperit sperăm să găsim prin buzunare.
Cum au reacționat familia sau prietenele (ori nevestele, de ce nu?) atunci când au auzit de isprava pe care o puneți la cale?
Cam greu s-au împacat cu ideea, dar noi având antecedente în domeniul “fugii de acasă” au înțeles că este imposibil să ne oprească și au decis să ne ajute.
