Auzind declarația de o aroganță inimaginabilă a regizorului român de a nu lansa filmul „Dincolo de dealuri” înainte de octombrie 2012, liderii națiunii islamice au decis că așa nu se mai poate. Mai mult, au declarat că filmul lui Mungiu nu i se cuvine numai lui Mungiu și țărilor care dețin arsenale întregi de Mungiu, ci este, în același timp, dreptul inalienabil al celor care vor să producă energie ieftină prin această sursă, practic, inepuizabilă.
Punând filmul pe repeat, în uriașele noastre centrifuge, a explicat un om de știință iranian, se obține o energie colosală, suficientă să alimenteze nevoile spirituale și alimentare ale poporului nostru pentru o perioadă de cel puțin 10 ani. Vorba aia, mănânci Mungiu pe pâine. Nu mai vorbim de ce se întâmplă dacă îi dai play pe viteză mărită, să zicem un 48x. Păi, în clipa aia toate filmele americane cu supereroi și efecte speciale vor fi, pur și simplu, depășite. Nu mai vorbim de faptul că îl putem îmbogăți cu izotopi de Maia Morgenstern sau chiar Victor Rebengiuc, lucru la care Mungiu nici măcar nu s-a gândit.
Semnalul de o duritate fără precedent a fost dat de însuși ayatolahul Sergiu Nicolaidi, care a declarat că această mentalitate opresivă, ba chiar imperialistă, este specifică lui Mungiu și tuturor Mungiilor în general, care își imaginează că pot ține sub cizma lor jegoasă popoare cu tradiție și cultură atât de vechi, cum este marea națiune islamică. Cât despre credința acestui Mungiu că întârziind lansarea va menține viu interesul pentru film, dați-mi voie să-i râd în față, a mai spus Nicolaidi. Oricum filmul e un căcat lugubru, știm asta și fără să-l vedem, iar premiul pe care l-a primit a fost de consolare. Mungiul nostru va fi de sute, ba chiar de mii de ori mai bun.
Evident că în fața acestei reacții, comunitatea internațională este mai mult decât îngrijorată, Polonia, de exemplu, trimițându-l pe Roman Polanski la granița de est. Pedofil cum este, au declarat oficialii polonezi, îi va speria pe iranieni îngrozitor, pentru că știm cât de sensibili și protectori sunt cu femeile din țara lor, în special cele tinere. În ce privește escadronul Stallone-Schwarzenegger-Van Damme-Steven Seagal-Jet Li-Radu Beligan, din viitorul Expendables 3, acesta a fost masat deja în Qatar, fiind gata de acțiune. Franța, de asemenea, într-un act ofensiv fără precedent, a anunțat dislocarea lui Gérard Depardieu împreună cu spada lui d’Artagnan. E inutil s-o mai spunem, toți și-au declarat sprijinul fără echivoc pentru Cristian Mungiu.
De partea cealaltă, regizorul român s-a declarat complet nevinovat, spunând, ca și în alte dăți, că nu înțelege ce are lumea cu el. Evident, a respins categoric acuzațiile conform cărora ar fi fost posedat de demonul care sălășluia ca un nemernic în preotul Daniel Petru Corogeanu, autorul celebrei exorcizări de la Tanacu. Dacă e nevoie, a spus Mungiu, mă pot lăsa exorcizat oricând, la orice oră, ca să vedeți că n-am nici pe dracu. Că dracu, altfel spus, se află oriunde altundeva, în Cristi Puiu de exemplu, dar nu în mine.
Conform unui proverb românesc însă, când doi se bat, al treilea câștigă. Astfel, s-a dovedit recent că poporul chinez a inventat noțiunea de Cristian Mungiu cu mii de ani înainte chiar ca acesta să existe. Firește, asta înseamnă că piața mondială va fi invadată de mii de copii ale filmului „Dincolo de dealuri” chiar începând cu luna iunie 2012, spre disperarea lui Mungiu. Iar asta nu este tot: lansarea clandestină a chinezilor va fi însoțită de un marketing agresiv, constând în mii de jucării oribile, la numai doi-trei dolari bucata, toate înfățișându-l pe Mungiu în diverse ipostaze ale vieții de regizor: mâncând, filmând, dormind, ba chiar plângând în timp ce se uită la Amour, filmul cu care Michael Haneke a câștigat Palme d’Or-ul în defavoarea lui.
