Drajii mei, dă la o vreme cred că şciţ că traba-i groasă:
Cineretu' nu măi are ăia şapce ani d-acasă!…
Şî m-ar plaşe să fiu dascăl, să le dau la fişcecare,
La narozî ăşcia cineri, câce-un patru la purtare!
Ascultaţî-mă pă mine, vreu să şcie az' tot natu'
Că d-o vreme cineretu faşe dă ruşâne satu'.
Nu vă zâc nişio minşiună, să vegeţ şe întamplare
Am paţât în vara asta, dă Sântămăria Mare.
Că m-am dus dă gimineaţa, pântru-aşa, v-un şeas o două
Să mă rog ca tot creşcinu' la bisărica a nouă.
Şi m-am tras măi la o parce, ca tot omu' al cumince,
Să ascult cum să cuvine şe ne zâşe dom' părince.
Când colo, să vez' comege: uice-aşa, în graba mare
Un copil să bagă-nuntru dohănind dântr-o ţâgare!
Am rămas ca prostu-n ploaie şî d-aşa o grozăvie
M-or scăpat pă jios Pleiboiu şî uiaga dă răchie!
