Trebuie să mărturisesc că am evitat o vreme destul de îndelungată albumul nou Red Hot Chili Peppers, „I’m With You”. Asta în bună măsură pentru că John Frusciante, fostul chitarist al formației, era, de departe, partea mea preferată din trupă. Odată ce-i asculți albumele solo, îți dai seama cât de multă influență a avut în crearea albumelor Chili Peppers la care a participat, de altfel cele mai bune ale lor (vezi „Blood, Sugar, Sex, Magik”, „Californication”, „By the Way” sau „Stadium Arcadium”). Deși eram un fan al noului chitarist, Josh Klinghofer, prieten și colaborator al lui Frusciante în cariera solo, nu eram sigur de felul în care se va integra în grup.
Nu m-a ajutat nici primul single scos de pe „I’m With You”, „The Adventure of Rain Dance Maggie”, cea mai slabă melodie de album – chiar nu-mi dau seama cum au putut să compună o melodie mai previzibilă decât faptul că următorul videoclip al Innei o va arăta pe aceasta defilând în chiloți.
Oricum, după ce am ascultat „Monarchy of Roses” și „Look Around”, următoarele melodii cu care Red Hot Chili Peppers promovează noul lor disc, am căpătat curaj și am băgat CD-ul în calculator și i-am dat play. Am descoperit că „I’m With You” este un album de tranziție, nu cea mai bună creație a lor, dar un semn bun pentru ce va să vie – o schimbare de direcție, mai înspre jazz, care nu pierde din vedere totuși nucleul funky-fusion al formației.
Am descoperit, de exemplu, un Flea care construiește linii de bass influențate puternic de pasiunea acestuia pentru jazz, excelenta „Brendan’s Death Song” îmi vine în minte acum ca exemplu. Chad Smith este, ca de-obicei, la înălțime la tobe, iar Anthony Kiedis este același pe care-l știm dintotdeauna.
Rămâne ca Josh Klinghofer să se hotărască dacă vrea să fie Frusciante sau vrea să fie el însuși – cele mai bune momente de pe album fiind, evident, alea în care face ce-i trece lui prin cap și nu încearcă să se adapteze la stilul vechi al formației din care face parte.
În concluzie, un album bun, parțial experimental, parțial ancorat într-o tradiție pe care aceștia probabil că ar trebui să o lase în urmă. Asta se vede și în unele melodii, ca „Ethiopia”, în care versurile sunt cântate în stilul clasic Red Hot Chili Peppers, dar refrenul se duce într-o direcție relativ nouă și foarte plăcută.
