Săptămâna trecută soarta (sau, mai exact, dorința de a bea o bere cu colegul Mihai) ne-a făcut să ajungem seara în Control. Cum pe terasă era plin de tineret venit la mocangeală (totul la juma’ de preț) am zis să vedem și ce era înauntru unde, surpriză: am dat peste un concert de-ale lui Silviu Gherman. Singur, cu un laptop pe scaun, un microfon în mână și făcând chetă de câte o țigară din public, Silviu a cântat mai bine de o oră (sau cel puțin asta e impresia noastră, care am ajuns puțin mai târziu), timp în care reacțiile naturale treceau de la a da din cap pe muzică, la a râde (aproape la fel de tare ca atunci când deschizi pentru prima dată Academia Cațavencu de săptămâna aceasta.
Silviu Gherman e o personalitate multiral dezvoltată: dacă îi zici că se ocupă de muzică, pentru că l-ai văzut o dată pe scenă și știi că e în trupa Mes Quins, treci cu vederea că omul e și scriitor care a cochetat cu actoria. N-a renunțat însă la a juca roluri, pentru că a ajuns celebrul cu mai multe clipuri de pe canalul lui de Youtube, în unul dintre ele povestindu-ne despre Petre Țuțea, destin, devenire și (surpriză) bukkake. Apoi, Silviu se mai ocupă și de scris. După răspunsurile de mai jos, nu pare greu de înțeles de ce, dar ce reiese mai clar e că îi plac, cu siguranță, fetele.
Scriitor, cântăreț, actor. Zi-mi și mie cum ar trebui să te prezint aici în șapou, că am dificultăți?
Ieri am avut concert. După ce am terminat am băut destul de mult. De câteva ore m-am trezit. Îmi era foarte foame și m-am dus să fac cumpărături.
Primul clip pe care l-am văzut cu tine a fost cel cu Țuțea și bukkake. Păi ce faci, Silviu, e frumos să râzi de valorile românești? Așa te-au învățat pe tine la școală?
Am vrut neapărat să-mi iau humus, deși mă balonează. Am mers la supermarketul din Amzei.
Ești meschin sau Mes Quins?
Printre altele, mi-am luat rucola și roșii cherry. Cumpărăturile au costat mai puțin decât m-am așteptat.
E ceva sau cineva de care n-ai făcut mișto până acum în clpurile tale? Sorry că te întreb asta, dar am și eu doua job-uri, n-am timp să mă uit chiar la toate.
În timp ce plăteam, o fată foarte frumoasă care vorbea la telefon a cumpărat hârtie igienică la casa de alături, după care a plecat. Am plătit și m-am luat după ea pe stradă.
Ești hipster? De fapt, indiferent dacă ești sau nu, ce crezi că are lumea cu hipsterii?
Fata a continuat să vorbească la telefon până la intersecție. M-am întrebat dacă n-ar trebui să intru în vorbă.
Asculți Salam, sau doar manele clasice?
Amândoi cumpărasem hârtie igienică. Asta putea fi un punct comun. Totuși, mi s-a părut că e prea tânără ca să aprecieze cum trebuie abordarea mea. Sau era oare o scuză?
Ești blocat pe o insulă cu Tudor Chirilă. Ce(-i) faci?
În cele din urmă, timiditatea și teama de eșec m-au făcut să-mi văd de drum. Fata a continuat să vorbească la telefon, înaintând cu pași mici.
Te-am văzut în concert solo în Control. Mai cânți pe undeva? Să știu și eu, să-mi fac programul din timp.
Arăta foarte bine. Era îmbrăcată cu pantaloni mulați și bluză neagră. Era foarte înaltă. Îmi plac fetele înalte.
Noi suntem o revistă de umor. Zi-ne și noua o întâmplare haioasă, sau măcar un banc (chiar și cu Bulă).
Când am ajuns acasă m-am uitat la un episod din Star Trek. Am râs așa de mult.
Publicat în AC, nr. 21
