Pe 4 februarie vă cadorisim cu cel mai nou album Țapinarii. Până atunci, îi lăsăm pe ei și pe ceilalți prieteni de pe album să ne spună ce înseamnă pentru ei “Visul Românesc”.
– Care-i visul românesc? E mai frumos decât cel american?
Cosmin: Sunt sigur că României i se potrivește mai bine decât Americii definiția de „țară a tuturor posibilităților”. În America trebuie să te chinuieşti puțin, nu merge să bați, pur și simplu, la uşa studiourile din Los Angeles. Trebuie mai întâi să fii chelneriță până ajungi star național și implicit internațional. Aici trebuie doar să ajungi cumva la Gara de Nord, iei un taxi-pirat până la studioul de la Acces direct și gata, ești star intergalactic. Visul meu românesc e mai frumos. Pe zi ce trece, prin tot ceea ce fac, încerc din răsputeri să nu devin un star.
Adrian: E un vis, în primul rând, în al doilea rând, e românesc, te bagi în pat, dormi și visezi mult și prost. NU e patriotic în primul rând. E ca și cum te-ai înjura întruna în timpul somnului de unul singur.
– Ce nu faceți de Valentine’s Day?
Cosmin: Nu dăruiesc inele de logodnă, inimioare de pluș, discuri cu Direcția 5, sejururi romantice, cătușe, lubrifiante, baloane, căni, brichete și cine romantice la şaormeria Dristor.
Adrian: Nu o sărbătorim. Tare ar fi, ca să fie tacâmul complet și să fim anti-Valentine’s Day până la capăt, să ne certăm cu nevestele în ziua asta. Așa, din principiu.
– Cum se sărbătorește Dragobetele în trupa Țapinarii?
Cosmin: Frumos cu Travka, Țapinarii și Fără Zahăr, pe 21 februarie, în Silver Church, și pe 22 februarie, cu Fără Zahăr, în cârciuma La Partid din Lehliu-Gară. Nu, nu e poantă. S-a născut ca o poantă. Spuneam în concerte cum ar fi ca într-o buna zi să cântăm la Lehliu-Gară. Și uite că va fi al doilea Dragobete cu Fără Zahăr la Lehliu-Gară.
Adrian: Probabil, îți bați copiii. Glumeam. Cu sarmale probabil, de post. Glumeam iar.
– Mai „sunteți fericiți” dupa atâția ani de vis românesc?
C.: Păi cum să nu fim fericiți când cu formația asta vocal-instrumentală de două voci și o chitară am cântat la Stufstock, Peninsula, Folk You, Izbiceni, Bestfest, Băicoi, Gurasada, Sala Palatului și Lehliu-Gară. Mie mi se pare fascinant și abia aștept să văd ce aduce anul ăsta.
A.: Păi, fericirea e un lucru mărunt, așa că ne permitem.
– Academia Cațavencu corespunde visului românesc?
C.: Corespunde perfect, că altfel s-ar fi numit Academia Romeo și Julieta, dar fără nicio legătură cu cina romantică din Dristor. Am fost prea subtil, nu? Of, iar nu mă invită la Acces direct să-mi dau cu părerea despre divorțul anului.
A.: E o parte din viață, și viața e un vis românesc.
– Ce schimbăm la România ca s-o facem mai bună?
C.: Acum Tănase e însurat, nu mai avem nicio șansă. Înainte, cu mulți ani în urmă, când nici Tănase nu era însurat și Andreea Marin era doar iubita lui Bănică, am avut un plan măreț. Planul era ca Tănase să o cucerească pe Andreea, deși aceasta era la începutul poveștii cu Ștefan Bănică. Tănase s-a gândit puțin. A zis: Covei, e un plan bun, dar e greu. Și am renunțat. Atunci am pierdut unica șansă de a face o Românie mai bună!
A.: Pe noi înșine.
– Ce părere aveți despre industria muzicală românească? Un featuring cu Inna? Connect-R? Scoateți și piese remixate?
C.: Sunt mulți artiști români pe care îi admir din tot sufletul. În 12 ani am avut bucuria de a cânta pe aceeași scenă cu toți aceștia. Mulți ne-au devenit prieteni și sunt deja pe Best of-ul nostru din 2010 și pe Visul Românesc. Și cu siguranță vor mai fi și pe discurile viitoare. De la ce revistă sunteți dumneavoastră? Aaaaa, de la rubrica meteo? Da, e o idee bună să cântăm cu Connect-R și Inna.
A.: Industria e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, din punctul de vederii al calităţii e un pic mai bună decât aia de prin 2001 când am apărut și noi, dar industria s-a cam urcat în copac de când cu torrenții.
