Într-o jioi dă gimineaţa, ca tot omu, vrei-nu vrei,
Am ieşât să dau mâncare la găini şî la purşei.
La găini vreo câcea boabe, la purşei niscai lături
Că făşeau potop dă zarvă, nu măi do tăşeau dân guri.
Când colo, să vez şe trabă, un cipezăr cu ocheţ
Să băgă păstă trii garduri, drept la mine în voreţ:
– Sunt agent Jan Glod Vădanei de la firma Julitor
Şi-am adus pentru vânzare cel mai bun aspirator.
– Nu mulţam, că n-am nevoie, dar ca om dă omenie
Ce pofcesc la mine-n casă la o ştampă dă răchie.
Ş-am intrat pă gangu-al mare…io cu gostu după mine
Şî uiaga într-o mână să-l şinstăsc cum îi măi bine.
Dar să vez la maţă-fripce, fir-ar naibii dă prostan:
Trosc! c-un băligar dă vacă pă covoru meu persan.
P-orm-aşa, ca-ntr-o clipită, când văzu c-aş pringe fras,
Răgică aspiratoru şî mi-l fluştură supt nas:
– Domnul meu, să stai pe pace!…Trage aerul adânc,
Că de nu o să dispară, îţi promit c-am să-l mănânc!
– Păi atunşea: Poftă Bună!…Că dă când am dat dă criză
M-or tăiat dă tot curentu şî la becuri, şî la priză!
