Pentru a intra în parcul național Taman Negara trebuie să plătești așa: 1 leu de căciulă taxă de intrare, 5 lei de căciulă taxa foto. Ne spun cei de la agenția de turism că trebuie să mergem să plătim aici, într-un loc anume. Ne-a intrat pe o ureche, ne-a ieșit pe cealaltă.
Întâmplător, ne-am împiedicat de tourism office și am plătit taxa, dar stăteam și mă întrebam. Mă, da’ șmecheri îs malaezienii ăștia. Trebuie să caute turistul să întrebe, să se intereseze, să se agite să plătească 1 leu. De ce nu-i ia direct agenția? De ce nu-i înclus în biletul de autobuz? De ce nu-l taxează la poarta parcului? Și dacă mă prefac că plouă și nu mă agit ce-o să fie? Ce-o să-mi facă pentru 1 leu?
Amendă de 10,000 RM ( 1RM=1 leu nou) și/sau 3 ani de pușcărie. Scrie mare, la intrarea în parc, intrare lângă care nu vinde nimeni bilete de 1 leu, nu e nimeni să păzească să nu treci dacă nu ai plătit taxa. Dar ghici ce, toată lumea plătește.
………………………………………….
Ce se-ntâmplă cu traficanții de droguri în Malaezia?
Aici traficul de droguri e pedepsit cu moartea. Fără discuție, te spânzură. Acum, sincer, nu știu cum interpretează ei trafic, deținere, consum, sau alte concepte din astea abstracte, cert e că dacă umbli cu droguri pe aici se întâmplă una din două: ori înfunzi ani buni o pușcărie malaeziană (dacă ai noroc), ori te spânzură direct și-și văd de treabă în continuare.
………………………………………….
Ce se-ntâmplă cu hoții/corupții/violatorii și alte categorii de răufăcători?
Simplu, bătăiță la funduleț. Bine, bine, adică bătaie la fundul gol în toată regula, executată cu nuia zdravănă de ratan de către bătăuși profesioniști care au făcut școală ca să primească jobul ăsta. Din greșeală Google mi-a arătat o poză de cur before and after, și oricât de urâtă a fost varianta de before, poza de after e mai rea decât pozele de pe pachetele de țigări. Și în timp ce-ți este administrată bătaia asta, dacă ai neșansa să leșini, pentru fiecare lovitură rămasă primești bonus câte 6 luni de pușcărie. Aproape te face să vrei să savurezi bătaia.
………………………………………….
Exercițiu de imaginație
Bun, și acum hai să facem împreună un exercițiu de imaginație. Imaginați-vă că vă întoarceți acasă de la serviciu, dați drumul la televizor și din greșeală televizorul pornește direct pe Antena 3. Și imaginați-vă așa, că tocmai se desfășoară o emisiune moderată de Gâdea, Ciutacu și Badea la care participă: Dan Voiculescu, piratul, Adrian Năstase, ministru-prim ministru-blogger-prim ministru, Gigi Becali, călugăr, Dinu Patriciu, rușinat, Sorin Ovidiu Vântu, om sărac, Crin Antonescu, liderul opoziției, Victor Ponta, președinte și Traian Băsescu, mariner suspendat. Public de-alde Mazăre, Hrebenciuc, restul. Îi cunoașteți.
Imaginați-vă că toată discuția este despre cum justiția noastră e controlată politic, despre cum procurorii fac poliție politică, despre cum procesele fiecărora au fost înscenări.
Imaginați-i pe toți, inclusiv moderatorii și publicul, vorbind stând pe burtă, cu fundul în sus, bandajat. Toți pe perne. Cu fundul acoperit de bandaje. Fiecare mișcare e dureroasă, fiecare vorbă e spusă cu grijă, pentru a evita schimbările de poziție. Imaginați-vă că vor vorbi despre ideologii, despre cum fiecare e de stânga, de dreapta sau de centru. Despre ce e mai bine pentru țară. Dând vina unul pe celălalt pentru situația în care a ajuns România. Vorbind despre binele oamenilor, despre popor. Chemând lumea la vot. Boicotând alegerile. Pe burtă. Ei, martirii.
Ei bine, imaginează-ți că, poate, după ce privești cinci minute talk showul, închizi televizorul, suni câțiva prieteni și îi scoți la o bere în târg, fără să îți aduci aminte despre ce au discutat aleșii neamului și fără să-ți pese.
Sună bine SF-ul ăsta, așa-i?
