Accesându-i poetului “goeteri” fotografia postată online, am fost convinşi că privim un vasluian după o vadră de molan. Citind cu atenţie, dânsul se declară montrealian din 1982. Nu ne îndoim de locaţie, că nu suntem Google să verificăm poziţia. În plus, or fi şi prin Montreal destui vasluieni care să ne reprezinte cu cinste. Aşa face şi “goeteri” scriind (româneşte) poezii apreciate de un admirator drept complexe. Am citit şi noi una bucată lirică goeteriană şi ne declarăm de acord cu fanul internaut: “goeteri” scrie doar pentru minţile complexe, vasluiene sau nu.
Deoarece Vasluiul este al doilea pol (după Teleorman) electoral din România, “goeteri” ne explică tuturor, complex, ce este Votul: … e „anal”, „fă”, „bietă”… o manieră a unora, (atenţie, limbaj poetic complex! n.red.) / necunoscuți, să-și pună-n aroganță semnătura, / cu deget lins de tuș, pe-o coală de hârtie, / necunoscând de ce, sau cui, ce o să fie, / neștiind nici care-i chestiunea arzătoare, / ce-i aia logică… uitând strecurătoare / de-a cerne ce-i gunoi, ori mare, prea vizibil, / vrând pentr-o clipă, el, șef s-aleagă, ”aplauzibil”… ei, necomplecşilor, v-aţi lămurit deja sau îl lăsăm pe „goeteri” să continue?
Hai să vă dăm o mână de ajutor, de-aia ne pricepem noi la toate, inclusiv lirismul complex: că votul e în primul rând „anal”, nu trebuie să v-o spună „goeteri”. Nu doar în Vaslui se votează cu curul şi se suportă tot cu curul consecinţele. E o treabă perenă românească, încă de pe la Mioriţa încoace. Cum zice poetul, românul îşi bagă votul în necunoscuţi aroganţi, doar-doar i-o ieşi din urnă un Şef aplauzibil. Ce îi iese de acolo ştiţi singuri, mergem mai departe: …că-i unica ocazie de a fi el, luatul în seamă, / măcar arar, băgat în ciorbă și el, zeamă, / lungind prostește timp de-a fi pe mâna / la nevăzuți, cum parte are și Luna, / ce tot în noapte stă… și-așa vor fi și ei, / meritând ”degetul” ce-au lins; mișei, ehei, / actori de-o zi, ferchezuiți nevoie mare, / fără habar… Vot de „alfa”, biet iz are, / că mintea, cartea, ne sunt un blestem… / … și-n fond, votanți, popor… oare noi câți suntem?”???… / … văleu, măcar s-or deștepta… barem?!?
Barem am respectat punctuaţia autorului, din respect pentru un vasluian-montrealian-goeterian care ştie despre ce vorbeşte. Finalul este antologic, deoarece pune întrebarea pe care românii nevasluieni şi neteleormăneni şi-o pun şi ei mereu: măcar s-or deştepta… barem?!? Decât la alegerile din 2016 şi tot ar fi bine, goeterienilor şi dragnienilor!
