„Trăim în miezul unui Ev aprins/ Și-i dăm a-nsuflețirii noastre vamă…“. Mi-am adus aminte de versurile lui Nicolae Labiș citind Planul Național de Investiții prezentat săptămâna trecută de premierul României. În timp ce-l lecturam mi se umplea sufletul de bucurie, pulsul mi se accelera, lacrimi de emoție îmi abureau ochii. Ponta m-a făcut să mă simt ca la nașterea primului copil.
Până la finele anului, în țară trebuie să intre 10 miliarde de euro. Investiții străine. În preajma Revelionului vom număra, pentru anul care tocmai s-a scurs, 100.000 de noi locuri de muncă. E colosal, e răvășitor. Păcat că nu e și convingător.
În febra aritmeticii, premierul Ponta a adunat cifre de pe tot de pe unde le-a găsit. Să le luăm pe rând.
În primele patru luni ale lui 2013 am avut investiții străine de 320 de milioane de euro. Mai puține ca niciodată. Cum obținem în cele 8 luni rămase o creștere de 31 de ori a banilor străini, astfel încât să ajungem la recordul istoric de 10 miliarde, dat ca sigur de Ponta? Nu am decât un singur răspuns, pe care i-l dau și fetei mele de 6 ani. Când ea vrea să știe cum vom ajunge pe Venus, într-un voiaj pe care i l-am promis îndeplinit peste doi ani, exact asta îi spun: „prin magie“. Altfel e imposibil.
În privința celor 100.000 de noi locuri de muncă create socotelile includ, din păcate, mai puțină magie. Și mult mai multă șarlatanie. Ca să-i iasă calculul, premierul a socotit un an care conține, în premieră pentru statistica românească, 14 luni de zile. 2013 începe undeva prin octombrie 2012, sau se termină prin martie 2014. Cum și așa dădea cu rest, Victor Viorel a băgat în ecuație și locurile de muncă create de predecesorul lui, Mihai Răzvan Ungureanu.
Ținând cont de toate astea, ia spuneți, pentru ce credeți că vom destupa șampanie în 31 decembrie?
