Poate cel mai important joc de strategie al anului, „Total War: Rome II“, a apărut zilele trecute în prăvăliile reale și cele digitale. Cum bine zicea un fan anonim pe forumuri: „Jocul pare excelent, de-abia aștept să iasă din beta și să fie lansat oficial!“
Imaginați-vă una dintre scenele alea eroice de luptă din „Gladiatorul“ lui Ridley Scott, alea în care Russell Crow, călare pe un armăsar, le ordonă legiunilor romane să radă de pe fața pământului ditamai armata de barbari. Bătălia e spectaculoasă, cu bolovani aruncați în stânga și-n dreapta de catapulte și barbari striviți de cavaleria grea a romanilor. Ei bine, imaginați-vă cum ar fi ca una dintre unitățile de soldați latini care se împiedică de un gard și se blochează acolo. Sau cum două contingente de luptători de pe ambele părți stau și se uită unii la alții ca proștii fără să facă nimic. V-ar cam rămâne popcornu’ în gât, nu?
Cam așa-i cu „Rome II“ în momentul de față. Avem un joc excelent care a fost lansat cu vreo trei luni mai devreme decât trebuia. Forumurile oficiale sunt pline de internauți nervoși care și-au dat seama că tocmai au cheltuit 55 de euro ca să fie „beta-testeri“. Unora jocul le merge perfect într-adevăr, dar există și posesori de calculatoare- rachetă pe care „Rome II“ se mișcă de zici că au 286. Creative Assembly, producătorii jocului, au promis că vor rezolva curând toate problemele astea. Cumva e de înțeles: „Rome II“ e un joc mare la propriu. Ai ditamai harta Europei în antichitate, cu zeci de triburi barbare, orașe-stat și imperii. Nu ești nevoit să joci doar cu romanii, dacă vrei să unești triburile germanice într-o singură confederație puternică poți să faci asta. Nu poți încă să joci cu Dacia și să-l faci pe Decebal împăratul lumii, dar sunt aproape convins că va fi lansată și facțiunea asta la un moment dat. Pe bani, bineînțeles.
În rest, formula „Total War“ este la înălțime și aici, jocul, atunci când funcționează, reușind să-ți dea senzația că ești liderul unui stat. Chiar mi-am speriat la un moment dat iubita când începusem să țip la monitor împotriva hoardelor barbare care vor primi o lecție cruntă de ordine romană din partea mea sau când m-am bucurat că spionii mei au reușit să otrăvească fântânile dintr-un sătuc de cartaginezi.
În concluzie, să-ți iei „Total War: Rome II“ în momentul de față e ca și cum ai juca la loterie. Poți să dai peste un joc de strategie stabil și excepțional sau poți să dai peste buguri care-ți pierd bătălii, iar uneori imaginile se mișcă mai sacadat decât vorbește Ciuvică.
