Alegerile de anul acesta din țara vecină, prietenă și autonomă care au avut loc ieri și ale căror ultime buletine de vot se numără acum la un pahar de pălincă și o porție de gulaș cu care face cinste FIDESZ au fost la fel de imprevizibile ca orice scrutin care s-ar putea organiza în Teleorman. Astfel, se știa de la bun început că conservatorii (cacofonia e intenționată, dragi potențiali trolli) tizului premierului român, Viktor Orban, urmau să câștige, pentru că nimeni nu le dădea vreo șansă celor din alianța stângii, singurele întrebări fiind dacă vor lua din nou peste 50% sau dacă coada (iarăși, a se citi paranteza anterioară) de topor a FIDESZ, Jobbik, va obține mai multe de 20% dintre opțiunile maghiarilor care au speranțe onaniste naționaliste. La ora la care scriu materialul, când mai sunt de numărat mai puțin de 7% dintre buletinele de vot, prima întrebare are un răspuns negativ, iar cea de-a doua pozitiv.
Primul succes al conservatorilor din Ungaria nu a fost deloc surprinzător: după ce socialiștii au reușit să facă țara harcea-parcea, atingând cote de risipă de bani publici ori corupție care aproape că i-ar face pe PSD-iști să roșească de rușine, era natural ca maghiarul să-și dorească pe altcineva. Să-i pui însă pe acești unși ai lui Dumnezeu cu aceleași obiceiuri drăcești și care urăsc mai abitir orice e ne-unguresc însă îmi scapă. Dar să zicem că a fost prima oara, toată lumea face greșeli. Să-i votezi însă masiv pe aceiași politicieni din FIDESZ, care vreme de 4 ani n-a făcut nimic altceva decât să promoveze 850 de legi prin intermediul cărora să acapareze toată puterea în stat, să forțeze limitele statului de drept până la care niciun uselist sau pedelist n-au ajuns vreodată, să dea șuturi la gioale în stilul Năstase, ori să construiască un de 17 milioane de dolari într-o localitate de 1800 de oameni e însă o dovadă de prostie. Sigur, o să ziceți că “ce, dom’le, e dreptul lor democratic să aleagă pe cine vor ei!”. Desigur, e dreptul lor să facă asta, la fel cum e dreptul meu să spun că o persoană care trăiește într-o economie în paragina, dar care își gonește , și care nu se poate lăuda cu nimic altceva în afară de faptul că l-a băgat pe Dumnezeu în Constituție își merită soartă în câțiva ani, când o să vadă că satisfacția de a avea cerșetori ridicați abuziv de pe stradă de jandarmi, gay/lesbiene care n-au dreptul de a se căsători ori înfierarea corporațiilor și băncilor nu prea țin de foame. Lui Viktor Orban îi convine însă, că doar n-o sta el veșnic la putere, iar cum măsurile astea împotriva o să se vadă abia peste câțiva ani, ele o să se spargă în capul puterii de atunci. Și, pentru că tot vorbeam despre spart, sunt sigur că, de când a venit la putere, Orban parafrazează celebrul dicton “trebuie să spargi câteva ouă ca să faci o omletă” în ceva de genul “trebuie să tai câțiva boi și vaci ca să faci un gulaș pentru câteva milioane de unguri”.
La fel de pămpălăi sunt însă și maghiarii care se bucură nevoie mare că li s-a ieftinit gazul la începutul anului, nota de plată geopolitică fiind achitată însă de lacheul sclavul lui Putin, Viktor Orban. De asemenea, haios mi se pare să votezi un partid de extremă dreapta-stânga precum e Jobbik, care se laudă că apară maghiarismul, însă îl face pe bani rusești.
Ca să scurtez povestea și să nu vă mai plictisesc, vă anunț însă că la trofeul de “ăl mai prost european” candidează și ucrainienii din Estul țării, care au luat cu asalt clădirile guvernamentale din Donetsk și Harkov, plângând după URSS și Stalin. Chiar, oare nu există niște și pe partea politică? Dacă nu, ar fi cazul să înceapă de acum nominalizările, eu am deja două.
