Klaus Iohannis pare un pigmeu pe lângă un gigant precum Corneliu Coposu. Greu îi pot înţelege pe ţărăniştii care ar vota a doua oară un preşedinte nefăcător de nimic.
Între cele două personalităţi se cască hăul.
Dacă Seniorul a zidit, Iohannis a dărâmat. Primul şi-a iubit ţara, al doilea a tefelit-o.
Când Coposu îşi ierta torţionarii, Iohannis îi promova. Ce a fost Augustin Lazăr, protejatul preşedintelui, altceva decât un călău de la Aiud, asemenea altora?
Coposu a cerut desfinţarea securităţii ca poliţie politică, Iohannis a folosit-o pentru decimarea opozanţilor politici.
Se tot întreabă mulţi ce ar fi făcut astăzi Corneliu Coposu? Cu siguranţă nu şi-ar fi închinat ţara intereselor străine. Înainte de a fi european, a fost un mare patriot, un naţionalist din stârpea lui Charles de Gaulles.
Corneliu Coposu a susţinut permanent că salvarea ţării se poate realiza doar prin integrarea în Uniunea Europeană şi prin aderarea la NATO.
În aceste vremuri, s-ar fi declarat, probabil, un partener, nu un vasal, n-ar fi mers în genunchi la Casa Albă şi n-ar fi vorbit într-o altă limbă, din respect pentru poporul său.
Îmi amintesc imaginile epocale din 1991, când invitat la Congresul conservatorilor britanici, o sală întreagă s-a ridicat în picioare şi l-a aplaudat îndelung. Imaginea există pe youtube. Gigantul politicii mondiale, Margareth Thacher a făcut o scurtă reverenţă, atunci când Seniorul i-a sărutat mâna.O considera pe Tatcher drept arhitectul dărâmării Cortinei de Fier. Nu numai de aceea i se spunea şi Doamna de Fier.
Corneliu Coposu era înalt nu numai la trup, ci şi la spirit.
Cum ai putea să compari un preşedinte arţăgos, înconjurat de liftele securităţii şi de trădători, precum stupul de roiul de albine, cu ilustra personalitate a lui Corneliu Coposu, ultimul om de stat al României?
Seniorul politicii româneşti a făcut aproape 18 ani de temniţă pentru ca nu şi-a negociat principiile şi a refuzat colaborarea cu sistemul. Klaus Iohannis a folosit catedra ca trambulină.
Coposu n-avea nicio proprietate. Iohannis are şase case.
Nu se crispează cerul când se aud comparaţii între cei doi?
Klaus Iohannis este însuşi sistemul, acel conglomerat de protocoale, de procurori securişti şi de servicii secrete, puse doar pe făcut rele politicienilor neînregimentaţi şi oamenilor de afaceri români care nu varsă tainul. Corneliu Coposu a fost însuşi rezistenţa, simbolul victimelor care nu au cerut niciodată răzbunare.
Corneliu Coposu şi-a preţuit mereu adversarii. Într-una din lungile nopţi de poveşti mi-a urat să am adversari mai puternici decât mine, pentru că numai aşa pot să mă înalţ.
Nu considera pe nimeni duşman, doar adversar.
Privind ochii vineţii, zâmbetul de panteră şi scrâşnetul din dinţi, ca de fiară, ai lui Klaus Iohannis te gândeşti cât de dus cu capul sau de interesat e cel ce-l poate compara pe Coposu cu Iohannis.
Oare de ce doar luna aceasta, Klaus Iohannis şi soţia sa Carmen şi-au adus aminte de Corneliu Coposu? Au stat amândoi sfioşi să asculte slujba de pomenire a ilustrului om politic la Biserica Ursulinelor din Sibiu. Şi au plecat fără să le fie jenă de sacrilegiul comis.
Pioşenia coboară în sufletul omului în fiecare zi. În cel al preşedintelui, doar o dată la cinci ani, când se apropie de altar, precum Gigi Becali de cele sfinte de sărbători.
Klaus Iohannis a fost cinci ani de zile partener politic cu neomarxiştii care şi-au făcut din atacul asupra bisericii un titlu de glorie. Era prin pieţe, când mulţimea scanda: “Vrem spitale/nu catedrale!” Şi-a tras geacă roşie în acelaşi spaţiu în care, în urmă cu peste două decenii, Coposu intrase în cuşcă pentru a fi solidar cu cei care luptau pentru cauza Basarabiei.
Recent, preşedintele a refuzat să participe la şedinţa Parlamentului de ziua proclamării independenţei Republicii Moldova.
Klaus Iohannis şi-a transformat mandatul într-un regim al discordiei şi al dezbinării. A împărţit lumea în două. A stigmatizat o parte de electorat, acuzându-i că sunt pesedişti.
Corneliu Coposu schiţase cât a trăit un proiect de ţară. Cât şi-a cărat după el mandatul, precum baba proteza, Klaus Iohannis a avut un singur proiect politic, nu de ţară: “Jos PSD!”
Pentru cei care nu cunosc personalitatea lui Corneliu Coposu, liderul ţărănist a fost un veritabil opozant al fostului PDSR, actualul PSD. La moartea sa adversarii l-au elogiat ca pe nimeni altul. Nimeni nu-şi aminteşte ca liderul ţărănist să fii scrâşnit din dinţi când pronunţa numele adversarului. Nu a înjurat pe nimeni, nu s-a dedat la mârşăvii de genul să pună pe altcineva să-i lege adversarul, aşa cum a făcut-o Iohannis cu cozile sale de topor din justiţie.
Coposu spunea ferm, de gen: “Am venit să dobor acest guvern ilicit, antinaţional şi nereprezentantiv.” Asta după întoarcerea de la operaţia din Germania. A spus fraza şi a lăudat femeile din jur. Aşa ştia să comunice politic. Nu stătea la taclale. Spre seară, când l-am întrebat prin ce metode dărâmă guvernul, altele decât cele parlamentare, unde nu are suficiente voturi, mi-a replicat râzând: “Cum pot eu să dărâm guvernul când de abia mă mai ţin pe picioare?”
Împotriva MCV-ului, Corneliu Coposu ar fi ridicat munţi de argumente, în timp ce Klaus Iohannis a coborât faţa în tăcere.
Corneliu Coposu spunea pe faţă ce Iohannis zice prin dos.
Şi mai e ceva, Coposu nu s-ar fi temut că şi-a lăsat hârtiile pe masă.
Cum poţi să compari un vultur cu o coţofană din stârpea pădurii?
