1. Partidul-balama UNPR are un viitor strălucit după plecarea lui Oprea și reținerea lui Onțanu. Cei despre care s-a spus mereu că sunt fantomele securității, colonei, generali, turnători, au rămas pe mâini bune. Și-au ales un nou far călăuzitor (339 de voturi din 370) în persoana deputatului Valeriu Steriu. Inginer, fiu de ștab comunist în comerțul exterior, secretar de stat pe vremea lui Năstase, colonel în rezervă, consilier al lui Băsescu, fost senator PSD, este acum președintele UNPR. Dacă ținem cont că și soția o duce bine, lucrând până mai „ieri” în Min. Agriculturii și astăzi fiind consilier economic în Consulatul din Los Angeles, fratele Alexandru Steriu fiind și el consul al României în Zaragoza, familia șefului progresist este celula de bază pe care politica românească se poate sprijini la nevoie fără probleme. ”Trebuie să nu lipsim de la guvernare” a spus Valeriu Steriu după ce a fost ales președinte. Ne-am prins și noi în sfârșit: dinții pe robinet, băieți, buzele ce sug de la buget trebuie să fie acolo, să nu care cumva să lipsească. Acest partid nu trebuie să renunțe la statutul de țâțână, la postura de slugă gata să facă alianțe și la 4 dimineața dacă e nevoie. Ne-a fost bine și cu dreapta și cu stânga, de ce am renunța chiar acum? Uneperiștii nu se lasă, sunt consecvenți. Un mușuroi de trântori călare pe fagure.
2. Băiat bun Cioloș-san. Din garsoniera zen cu feng-shui-ul aferent, salutând yoghin soarele ce răsare dinspre Moscova, ne anunță cu zâmbetul pe buze și cu spatele acoperit de la Bruxelles că toate merg ca pe roate. Nimic nu scârțâie, nimic nu pendulează aiurea. Toate șuruburile sunt la locul lor, strânse bine, aparatul de stat funcționează ca briceagul elvețian, așa că nu ne facem probleme. Să dormim liniștiți, pe cantul drept dacă se poate. Astfel, energiile eliberează miocardul și karma e mai limpede: ”Participăm activ la lupta aceasta împotriva terorismului, deci potenţial riscul există, însă aşa cum stau lucrurile acum, ele sunt ţinute sub control, în sensul că autorităţile îşi fac treaba.” Spune bre, Julien, așa. Serviciile sunt dârze, vigilente, noi nu avem de ce să dăm mărunțel din gură. S-a stabilit că și cartelele pre-pay au participat în atentatele din Maelbeek, deci mergem pe șablonul stabilit. Avem motiv să mai îngrădim puțin libertățile? Cum să nu? La fel ca în Spania, după exploziile din gara Atocha. Ce frumos se mulează premierul cu declarațiile, câtă armonie în ieșirile sale publice… Sunt impresionat până la lacrimi, zău. Dacian stă comod deocamdată pe o canapea de lux. E bine. Dacă nu deranjează pe nimeni, să rămână acolo. Are un viitor frumos, e tânăr. E de-al nostru.
3. Mai sunt foarte puține lucruri de spus după ce atentatele de la Bruxelles au zguduit conștiințe și au lăsat în urmă zeci de morți și sute de răniți. Oamenilor nu le-au rămas decât aprinsul lumânărilor și credința că standardele europene și libertățile obținute până astăzi nu se vor devaloriza prea curând. „O zi tristă în momentul în care Europa şi capitala ei suferă aceeaşi durere pe care această regiune (n.r. Orientul Mijlociu) a cunoscut-o şi o cunoaşte în fiecare zi” declara printre lacrimi Federica Mogherini, înalt reprezentant UE pentru Politica de Securitate. Un sughiț inutil, o scenetă proastă după unii și o emoție bine regizată după părerea altora. Europenii au devenit sceptici și critică dur politicile antiterorism, nu mai au încredere în poliție și în serviciile de inteligență care ar trebui, conform bugetelor scandalos de mari la care au acces, să asigure fără ezitare securitatea unei Europe pusă în genunchi de demența unor indivizi ce sunt gata să se arunce în aer fără să clipească. Indolența și amatorismul din parlamentul european, declarațiile contradictorii pe subiecte de o importanță capitală pentru noi toți și tratarea islamismului radical ca pe un vis urât ce trece după cafeaua de la micul dejun, sunt elemente ce îngrijorează acum Europa ce încă se mai consideră calmă și civilizată. Pentru cât timp?
4. „The Muppet Show” există. Va fi nemuritor prin prezența tuturor tâmpiților care vor mai crede vreodată că un sondaj de opinie se realizează pe bune la noi în țară. Ori Vasile Dâncu a luat-o pur și simplu pe câmpii cu tot cu IRES, ori, fatalitate, segmentul ales pentru ultima investigare a conținut doar nebuni sadea, analfabeți și cazuri clasate de psihiatrie. Pentru că este imposibil ca Victor Ponta, chiar dacă dorința sociologului pesedist a fost să-i spele imaginea, să iasă pe primul loc într-un clasament al intelectualilor români din toate timpurile. Să fii situat pe aceeași listă cu Cioran, Eliade, Noica, Titulescu, Iorga, Bălăceanu-Stolnici și să ieși campion, denotă o doză imensă de iresponsabilitate din partea celor implicați în actul sociologic. O glumă stupidă ce reușește să transforme sondajul într-un instrument tragi-comic de măsurare a prostiei în public. Câtă silă poate să producă unui om sănătos la cap vederea unei astfel de dovezi de slugărnicie? Ce cantitate de gelatină trebuie să ai în coloana vertebrală pentru a linge astfel pantofii unui individ al cărui doctorat e prins în bolduri din cauza acuzațiilor de plagiat? Un sfat pentru Jiji Becali: maestre, vrei să fii cel mai sfânt și neprihănit dintre muritori? Angajează-l pe Dâncu. Nu ratează. Vei fi canonizat în cincinalul care vine. Parol.
5. Aveți nevoie de dovezi pentru a fi convinși că băieții își spală mâinile unii altora în cazul Colectiv? Mai vreți să știți cine va mai plăti în afară de patronii clubului? Nimeni. Nu vă faceți iluzii. După ce corpul de control al premierului Cioloș a subliniat în raportul efectuat că existau ”neconcordanțe în legislație”, baza materială era „deficitară” și lipseau ”exercițiile în caz de urgențe majore”, nu a fost întrebat nimeni de sănătate. Arafat, Bănicioiu, Ponta și Oprea stau în continuare calmi și zâmbăreți la locurile lor, freza lor rezistă și nu-i va deranja nimeni. Nici măcar la telefon pentru că vorbele rămân pe bandă și cine știe ce procuror diliu mai intră pe fir și le va face probleme pe viitor politicienilor în cauză. Necazuri, băieți? Deloc. Speranțe? Hai să fim serioși, îngropați naivitatea pentru totdeauna și lăsați frăsuiala asta cu dreptatea pentru proști. Justiția e ocupată cu altceva, se mușcă unii pe alții de gât prin CSM și își plătesc polițe, își împart posturi și transformă dosarele în micro-mape și argumente-soft. Sentințele la fel, devin glumițe în funcție de cât de mare e grangurul împlicat în proces. Victimele Colectiv se unesc acum într-o asociație. Statul va face și el o comisie. Eu am batistă. O punem?
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 5 (1204) – 4-17 aprilie 2016
