Am mai zis noi pe aici că sentimentul românesc de capatos îl surclasează net în topuri pe cel al fiinţei întru sinele său unic şi irepetabil imaginat de unul Noica. Reacţia feisbucistă a multora e că ne dăm dăştepţi şi ne cam frustrăm în lipsa orgasmelor. Dar, cum întotdeauna e bine să laşi probele să vorbească, să vedem ce spun câteva dintre ele, extrase parcimonios din cugetările aflate în recentele lucrări de bacalaureat. Care este modelul de viaţă al generaţiei educate în media de profesori ca Mazăre, Vanghelie şi pamfilele lor zburătoare? Păi, răspunsul e simplu: „O duci bine în viaţă dacă eşti şmecher, cu maşină tunată, gagică cool, ţi se apleacă lumea la picioare. Sau poţi fi afacerist ca Gigi Becali, să fi toată ziua pe la televizor, să arunci cu bani la săraci. Asta văd eu model, ca băiat de băiat ce sunt. Nu mi-am schimbat părerea nici după ce l-au arestat pe Becali, după trei ani scapă. Rămâne în istorie”. Căci, nu-i aşa: „Un model te reprezintă. Gigi Becali vorbeşte pe înţelesul meu, pricep. Patapievici are fraze încâlcite, musai am nevoie de dicţionar ca să pricep ce vrea să spună”. Sunt unii care nu pricep, într-adevăr, despre ce e vorba, deoarece: „Multă lume o critică pe Zăvoranca, Daniela Crudu, dar ele sunt cap de afiş în show biz, prin toate revistele, le urmăresc fotografii în cluburi, pe stradă, apar seara la televizor. Pentru mine, ele au reuşit în viaţă. Numele lor apare pe internet de mii de ori. Altfel, nu te ştie nimeni, în afară de cartierul tău. E bine să ai un model de urmat, te inspiră în ce faci”. Nu ştim dacă diriginţii Capatos & Co., citind disertaţiile elevilor lor sârguincioşi, sunt vizitaţi măcar de o umbră neagră a tristeţii. Dacă se întâmplă, ea, umbra, trebuie că-i repede anulată de soarele tropical din contul bancar. Proba cu chiloţi şi sutiene neregulamentare prilejuită de bacul românesc nu e un incident izolat, cum pretind factorii de răspundere. Noi, cei trăitori cu picioarele pe pământul patriei, ştim că e un fenomen care ţine cam de multişor de banalul şi obligaţiile meseriei de a fi român. E normal ca elevii să umble în chiloţii profesoarelor, după ce au fost iniţiaţi în striptease de acestea. Dacă la vremea respectivă doamna director ar fi fost trimisă să-şi desăvârşească adevărata vocaţie în lăcaşuri de profil, poate s-ar fi trasat totuşi o linie de demarcaţie necesară. Din păcate, învăţământul românesc a preferat, prin foarte mulţi dintre angajaţii săi, să se califice profitabil în învăţăturile celei mai vechi meserii. Tentativa de reformă funeriotă a stârnit un val de răscoală aproape generală, patronii bordelurilor emiţătoare de diplome cu valoare de curpapir simţindu-se ameninţaţi în efortul lor educaţional. Ne mai amăgim din când în când cu succesele superdotaţilor noştri la concursuri internaţionale, unde examinatorii au centuri de castitate şi nu le dau cheia pe sub bancă celor testaţi. Uitând că excepţia întăreşte, cum ştim cu toţii, regula. Care, la noi, e una din ce în ce mai simplă: „Cătălina nu avea probleme financiare pentru că tatăl ei era împărat”. Cum să nu te simţi, în BMW-ul lui Tăticu’, nemuritor şi cool?!
Exclusiv Online
Bacu, lualar ochiu lu dracu!
