Intrat la puşcărie berbec îndărătnic, Gigi Becali a ieşit azi de acolo behăind sfios, ca un miel nedat la iarbă. N-a ieşit de tot, doar pentru 24 de ore, dar suficient cât să revină în centrul atenţiei, măturând de pe ecranele televizoarelor toţi putinii, rogozinii şi damele cu barbă care ne-au chinuit zilele astea. Fiindcă e clar că azi toate posturile vor fi monopolizate de imaginea lui George Becali, apostolul neamului prost, martirul la fără frecvenţă, războinicul luminii stinse de procurori.
Uitând subit şi de sciatică, şi de hernie de disc şi de alte boli cumplite şi fără leac care-l măcinaseră până azi dimineaţă, Becali a zburat, ca vântul şi ca gândul, s-ajungă mai repede acasă. La drept vorbind, omul chiar şi-a meritat învoirea: să stai atâtea luni departe de ochii presei, să nu mai muieşti şi tu pe nimeni, în direct şi la oră de vârf, să nu mai faci zdreanţă, hahaleră şi panaramă nicio doamnă invitată în studio e o performanţă uluitoare pentru unul ca Jiji.
Becali şi-a pus, cum s-ar zice, mănuşi, dar nu ca să repare limuzina cu ranga, ci ca să ne arate cât e el de pocăit, de convertit, de potolit. S-a jurat, ca de atâtea alte ori, că nu mai face politică, şi-a luat faţa de creştin iertător, cerându-şi scuze cu falsă umilinţă de la toţi cei pe care i-a porcăit la viaţa lui, dar n-a uitat să pomenească şi de afurisitul de Băsescu, care nu-i dă drumul din puşcărie nici să-l pici cu ceară. Machidonul a priceput, în sfârşit, că degeaba l-a ridicat în slăvi până acum pe preşedinte, întrucât ăsta nici de-al naibii nu-i semnează graţierea.
Prin urmare, s-a lepădat de satana băsistă şi a început să facă temenele la Ponta: „Fac şi un apel către primul-ministru. Dă graţierea şi îţi va da Dumnezeu fără chinuri! Nu sper însă într-o graţiere acum. Dar, dacă iese Victor Ponta preşedinte, a treia zi vor fi eliberaţi Gigi Becali şi Gică Popescu”.
Ca şi alţi penali din ţara asta, care au făcut curul mare pe banii statului până-au ajuns latifundiari, Becali şi-a dat seama, într-un târziu, că de la Băsescu nu mai poate spera la nimic. Singura speranţă a lui, a lui Mazăre, a lui Duicu, a lui Nicuşor Constantinescu, a lui Dan Voiculescu şi a atâtor altor puşcăriabili care aud acum tot mai aproape clinchetul cătuşelor, rămâne Ponta. Mesajul e clar: doar dacă iese Ponta preşedinte scapă toţi cei care au prăduit ţara, fiindcă Viorel e milostiv, e bun creştin şi de-aia-l şi votează toţi cre(ş)tinii.
Dacă nu iese însă preşedinte şi se schimbă calimera la guvernare, s-ar putea ca Ponta însuşi („Selfie” – pentru prieteni) să înfunde puşcăria, pentru toate matrapazlâcurile comise în ultimii doi ani. Şi atunci, chiar ar trebui să se roage, alături de Becali, să-i dea Dumnezeu „fără chinuri”. Iar dacă nu-l ajută Cel-de-Sus – că prea a păcătuit, cu vorba, cu gândul sau cu tasta – Ponta să nu dispere, că de chinuri tot scapă: spre norocul lui, un om cu adevărat milostiv a inventat alifia.
Exclusiv online
