În lumina puternică a soarelui şi-n ochii celor care nu ne iubesc nici atât de mult cât să ne treacă cu vederea orice şi nici atât de puţin cât să înfiereze cel mai mic defect, ridurile şi carenţele de educaţie sau de caracter se văd exact aşa cum sunt. Trăim însă într-o lume care e mai iertătoare cu ultimele decât cu primele. Asta pentru că, în timp ce educaţia sau caracterul nu mai sunt de mult virtuţi, absenţa ridurilor de pe-un chip este suprema calitate.
Sătulă să treacă prin viaţă cu spinarea încovoiată de umilinţa de a nu avea, Melania s-a hotărât acum mult timp că va face orice va fi necesar să parvină. Că pentru ea, a avea era sinonim cu a fi, n-a fost un motiv atât de serios cât s-o poată blama cineva. Ba dimpotrivă, dacă ar fi ales cumva să nu se folosească de carcasa perfectă pentru a reuşi în viaţă, societatea n-ar fi iertat-o niciodată. Poate să nu-ţi fi plăcut să mergi la şcoală şi din cauza asta să scrii „miau” ca pisica, dar asta nu interesează pe nimeni. Circulă un banc cum că-n zilele noastre ca să cucereşti o femeie e suficient să poţi să scrii o frază corectă pe Facebook. Răsuflat banc, pai cine naiba îşi mai dă seama dacă-i corectă sau nu ? Ce ar fi însă de neiertat ar fi ca natura să te fi înzestrat cu toate atributele care ar face din tine „o bucăţică” şi tu, în loc să obţii avantajele care ţi se cuvin pentru asta, te-ai hotărî să mergi la muncă, de la 9 la 5.
Melania n-a comis un asemenea păcat, ci a ochit o ţintă. A eliminat concurenţa prin perseverenţă şi talentul cu care a închis ochii şi gura în momentele cruciale şi-a câştigat un semi-milionar numai pentru ea. Cel puţin pe hârtie, dar Melania e fată pragmatică, n-o deranjează să împartă firimiturile cu alta, atâta timp cât legal e îndreptăţită la cea mai mare roată de caşcaval. Tipul nici prea-prea, nici foarte-foarte, din păcate nu genul care ar fi putut s-o ajute pe Melania să ajungă în revistele şi emisiunile tabloide, dar din fericire genul care i-a dat Melaniei statutul de „ruda cea bogată”. Când se îmbată, semi-milionarul o trimite la origini, îi aminteşte că atunci când a cunoscut-o n-avea nici bani de cartelă la metrou şi desigur că fără el n-ar fi fost nimic, dar, fiindcă n-o face şi când e treaz, Melania se poate preface că el e bărbatul ideal.
Totuşi, ca să-şi protejeze investiţia, Melania a făcut un copil, apoi o liposucţie, şi-a pus implanturi şi şi-a injectat în diverse părţi ale corpului atâta botox cât s-o facă invidioasă şi pe Mihaela Rădulescu. Apoi, fiindcă aşa e moda, a fost musai să găsească o bonă filipineză. Avantajul bonelor filipineze e că seamănă toate între ele, deci n-au picioarele lungi de doi metri sau sâni voluminoşi, şi mai ales nu ştiu să şoptească în dulcele grai moldovenesc cât sa farmece soţi nevinovaţi şi lipsiţi de apărare, prin urmare n-au particularităţi care să justifice nevoia bărbatului de diversitate.
Şi fiindcă totul părea să-i indice Melaniei că era o doamnă, a început să se poarte ca atare. Aşa cum văzuse ea în telenovelele pe care nu renunţase niciodată să le vizioneze, cu servitorii e nevoie de o mână de fier. Aşa că a cazat filipineza într-o cameră cât o debara şi are grijă ca alimentaţia ei să fie dacă nu diversificată, măcar diferenţiată, că doar n-o să mănânce aceleaşi bunătăţi ca stăpânii, ci parizerul cel mai ieftin, că oricum neam de neamul ei filipinez n-a visat să se înfrupte vreodată din aşa delicatesă.
Oricum, hotărât lucru, tare-i bine să ai pe cineva alături pe care să-l poţi bălăcari în voie, pe sufletul căruia să-ţi ştergi noroiul de pe pantofi, şi cu care să simţi că poti să faci orice atâta timp cât l-ai plătit. Avantajul filipinezei faţă de Melania e că ea poate pleca oricând.
