Secretarul de Partid Arșinel a fost luat de valul Revoluției din primele ei momente, chiar dacă în acel moment bătea peste o sută jumate, iar ea (Revoluția) era încă subțirică. Doamna Stela nu mai era subțirică, dar nici nu intrase în vremurile debordante ale Catenei. Fiind prea târziu ca să dea înapoi, Revoluția a mers tot înainte, cu Arșinel luat de val. Lui (valului) nu i-a fost deloc ușor, reușind să-l ducă la Radio după fuga lui Ceaușescu. Aici Eroul i-a vorbit Poporului cu toată rotunjimea cuvintelor sale, elevând astfel nivelul Revoluției nu doar pe înălțime, ci și pe lățime. Deși a vrut să mobilizeze populația și printr-un scheci umoristic, plus varianta personală a Cumparsitei, cei prezenți l-au împiedicat (cu greutate) reproșându-i lipsa partenerei Stela.
Odată ieșit din Radio (fără valul ajuns la capătul puterilor), Arșinel a pornit la vânătoare de teroriști pe cont propriu. Nu știa cum arăta un terorist, dar avea datele comunicate oficial la TV și confirmate prin cel dintâi Erou al Revoluției, Ion Iliescu: îmbrăcat în negru, solid și trăgând excelent din toate pozițiile; un fel de colegul Piersic/Mărgelatu multiplicat și fantomatic ca un ninja, astfel rămânând până în zilele noastre, adică fantomatic.
Fiind, așadar, singur în vânarea de vânt a teroriștilor, Arșinel a fost surprins de aceștia pe o stradă lãturalnică și înconjurat – o adevărată performanță chiar și pentru niște luptători superantrenați. Copleșit (doar numeric), bravul Arșinel nu s-a intimidat, datorând meseriei lipsa de trac. El a atacat primul, un vechi dialog cu Stela, cerându-le teroriștilor să compenseze imaginându-și-o tânără, când era încă o bombă sexy (după standardele epocii) și aprinzătoare a multe focoase în asistență. Doar că, precum am menționat, adversarii erau pregătiți la cele mai înalte cote profesionale și au rezistat cu brio asaltului arșinelic.
Constatând că strategia sa nu i-a făcut arșice pe oponenți, Arșinel a recurs la următoarea armă din arsenal, în ordinea eficienței verificate pe scenă: monologul umoristic. Genul se numește așa în general, iar în cazul particular Arșinel s-ar fi putut denumi doar monolog, dacă ar fi fost de acord cu asta coafezele admiratoare. Exact astfel au interpretat și teroriștii momentul, ca pe un simplu monolog, nesusceptibil de a face vreun terorist să moară, terorizat, de râs.
A urmat clipa când Arșinel, forțat de situație, s-a hotărât să utilizeze arma ultimativă: talentul muzical. Având deja experiența gospodinelor ucise cu tangourile clasice și alte ritmuri sud-americane, el a mobilizat artileria grea: "Mamaia Samba", "Signorina Cappucina", "Forget Domani", încheind printr-un "Please Release Me Let Me Go" care l-ar fi făcut pe Engelbert să treacă la melopeele Bollywoodului pierdut. În pofida experienței lor (incluzând antrenamente prin tortură extremă), teroriștii au dat bir cu fugiții, abandonând simulatoarele cu care trăgeau de pe clădiri în populație.
Astfel a reușit Arșinel să-i înfrângă pe inamicii Decembriadei Române și să-și merite azi din plin titlul de Erou al Revoluției, cu Rol Determinant. Un act de dreptate din partea Asociației (care o fi ea) de Revoluționari, parafat prin semnătura revoluționarului Președinte Iohannis, deoarece abia cu pensia Eroului a ajuns eroul nostru la modesta pensie totală de 6400 euro. Pe lună, pe planeta Pământ, în Țara Șmecherilor Nesimțiți numită România.
