Abia ce se văzu coana Mona isprăvniceasă că Justiția și începu să funcționeze ceas, dar ce zic eu să funcționeze ceas: să duduie, cum duduia economia pe vremea când Tăriceanu era premier, Varujan – armean competent, iar Crin – tot repetent. Dinu Patriciu, învinuit de cel mai mare jaf comis vreodată în România postrevoluționară, jaf pe lângă birurile și haraciurile date de slujbașii din teritoriu lui Năstase par simple ciupeli, a fost scos basma curată și găsit nevinovat de un judecător milostiv. De ce milostiv? Pentru că acest judecător i-a eliberat și pe Gigi Becali, și pe ăia de furară armele la Ciorogârla, și probabil l-ar fi eliberat și pe Râmaru, dacă ar fi avut ocazia.
El a decis că, pur și simplu, infracțiunile numeroase și grave de care e acuzat Patriciu nu există, întrucât le lipsesc, pe ici, pe colo, și anume prin părțile esențiale, elementele constitutive. E ca și cum ai spune că un mardeiaș prins la ciordeală în tramvaiul 41 nu e vinovat, întrucât a lucrat fără „tiră”. Acum, lăsând deoparte noul curs luat de justiție sub mandatul doamnei Pivniceru, care, și ea fire mizericordioasă, sunt convins că-i va absolvi de păcate pe toți, și pe Vîntu, și pe Voiculescu și, evident, pe pretenarul Fenechiu, să ne întrebăm ce va urma. Ce însemnătate are scoaterea basma curată a lui Patriciu? La ce va duce ea? La vestea că Dinu Păturică a fost albit, cu siguranță că mulți membri ai Uniunii Social-Liberale au răsuflat ușurați. Unul singur n-a făcut-o: Crin Antonescu. Izgonit din Edenul de la Cotroceni, liderul PNL revine în sânul partidului cu coada între picioare, ca un învins. Sondajele arată că încrederea în el a scăzut dramatic în aceste două luni cât s-a jucat de-a președintele și a abuzat de pronumele personal „eu”, care, în cazul lui, a devenit enervant de personal.
În PNL apele sunt acum tulburi. Omul care se ocupa cu ridicatul greutăților financiare, Patriciu, nu va uita niciodată că pupilul lui, guralivul instalat în locul arogantului Tăriceanu, i-a dat cu piciorul și l-a tratat, când era pe cai mari, ca pe un simplu membru de partid. Parcă tot mai bun era arogantul Călin, când îi întreba pe sinistrați dacă nu vor să le facă hotel, decât habernautul Crin, care nu știe de capul lui nici în stare de veghe. Cei care au urmărit evoluția editorială a ziarului „Adevărul” au fost uimiți să constate o schimbare radicală, de când nărozilor de la USL le-a venit ideea fixă cu referendumul: deciziile luate de useliști, măgăriile comise de ei au fost demascate cu asupra de măsură.
„Adevărul” a măturat, practic, pe jos, cu alianța de stânga-dreapta și puțin de centru, luându-l la șuturi mai ales pe Crin, prezentat drept un paranoic iresponsabil, un Vadim cu ochi albaștri, un puturos iremediabil și un mincinos mai mare și decât Ponta. Antonescu n-a vrut să iasă de bunăvoie din politică și de aceea conu’ Costache a început deja să trâmbițeze, prin heralzii săi, Tăriceanu și Vosganian, că a venit vremea ca în PNL „să nu mai decidă un singur om”. Această aruncare a lui Păturică peste Crin, mai grozavă și mai spectaculoasă decât aruncările de pe corzile ringului, de la cafturile de wrestling, va duce, previzibil, la dispariția lui Antonescu din prim-planul scenei politice românești. De aceea, vestea proastă pentru Crin este că zilele-i în fruntea PNL sunt numărate. Vestea bună e că, eliberat de griji, el va avea parte, în sfârșit, de nopți nenumărate.
