De ce nu mai e Nadia rentabilă

Cine sau care este noul pericol public al României ar fi o întrebare ce ar încurca pe mulţi dintre voi, chiar şi aşa cum sunteţi, mai inteligenţi decât cititorii lor. Cei mai mulţi ar spune că iminenţa catastrofală vine dinspre clasa politică sau din laboratoarele ocultei mondiale, supărată mereu pe succesurile noastre independente. Dar răspunsul e mult mai simplu şi sub nasul nostru la TV şi în presa cea de toate zilele. Ameninţarea vine din partea Nadiei Comăneci, de când cu distribuirea ei în rol de lăudătoare a virtuţilor margarinei. După intervenţia salutară a teleastului şi părintelui Turcescu sau a altor personalităţi ca Luana Ibacka, naţiunea a reuşit să se lămurească în privinţa adevăratelor intenţii malefice ale personajului Nadia. Ca să-l bage istoria şi opinia publică şi pe el, cumva, în seamă, deputatul “conservator” Mircea Irimie propune sancţionarea fostului simbol naţional care, alături de Năstase şi Dracula, constituie încă pentru inculţii vestici cunoştinţele lor despre măreaţa Românie. Fiind beneficiară a unei rente viagere din partea Statului Român, drept recunoştinţă că România a însemnat şi altceva decât Ceauşescu în vremurile de lagăr socialist, Nadia ar urma să fie exemplar pedepsită cu retragerea acesteia şi întoarcerea banilor în proprietatea sfântă a naţiei. Unde şi-ar găsi, cu siguranţă, alocări mult mai judicioase şi meritate, cum ar fi, de exemplu, reînnoirea stocului deficitar al hârtiei de toaletă în Parlament. Vorba iniţiatorului: “Nu în ultimul rând, să luăm în considerare că renta viageră este plătită de contribuabilul de rând, asa încât şi interesele acestuia trebuie protejate.” Trecând peste greaţa provocată de argument, de parcă aş fi înghiţit 2-3 kg de margarină, am căutat o iniţiativă parlamentară a deputatului prin care acesta să solicite, în numele contribuabilului român, restituirea celor 60.000.000 de euro însuşiţi de Dl.Profesor al său într-un singur triplu-axel de inginerie financiară. Nu am găsit nimic, în afara unei sesizări vizând asprimea exagerată a hârtiei de xerox, total nepotrivită hemoroizilor adăstători în scaunele Casei pe veci a Poporului, deschisă acestuia din când în când, alături de Vila Dante cu apa din piscină mirosind puternic a whiskey şi Udrea. Poate că înregistrarea istorică a strigătului de 10 al lui Ţopescu, dimpreună cu perplexitatea organizatorilor care nu aveau la dispoziţie o astfel de notă, considerată pe atunci doar pentru Dumnezeu, l-ar face pe domnul deputat să priceapă că românii chiar au avut cândva momente de mândrie patriotică fără nicio legătură cu margarina noastră politicienească râncedă. Aşa că, pentru prima dată, refuz să fiu o doamnă în ceea ce scriu şi îi transmit microbului cu legitimaţie de ales al poporului un sincer şi tradiţional: sictir! Tot din partea poporului, cel care nu a uitat aterizările Nadiei în formă de Coloană a Infinitului Românesc.