Asta-i ţara unde trebuie să-ţi acoperi urechile cu mâinile. Ca să nu ţi se fure cerceii, nu ca să nu mai auzi declaraţiile politicienilor, horoscopul sau tehnomanelele. În ţara asta trăieşte şi vorbeşte domnul Solomon. Are, ca şi fiul lui David, o domnie faimoasă, prosperă şi tihnită. Mă rog, îl mai deranjează, pompieristic, deneaul. În viziunea acestui domn, am devenit destul de enervanţi. Suntem un popor asupra căruia hoţii nu găsesc mare lucru. Şi dacă se mai şi întâmplă să fim bolnavi psihici – ceea ce, fără îndoială, suntem, cu toţii – putem fi farmaţi (noţiune împrumutată din gaming) benign, nu reies daune reclamabile.
Ba chiar ajungi să te întrebi de ce se mai ostenesc hoţii cu noi. Înclin să-i dau dreptate acestui nene primar. La valoarea lui şi a celor pe care-i solomoneşte gentil nu prea mai merită să te apleci după câteva sute de lei şi ceva mărunţiş în buzunare. Unii o mai fac aşa, din greşeală. Craiova este unul dintre oraşele greşelilor foarte bine măsurate.
Acolo îşi transferă toţi interlopii cazurile mai complicate. Iar neacaisă ăsta se tot alege primar, de vreo trei mandate încoace. Pentru că ştie cine şi cum trebuie să greşească. Cine şi cum trebuie pedepsit pentru că a greşit. E un om bun domnul Solomon. Un edil înţelept. Şi, spre deosebire de marea majoritate a celor care ne conduc, este un om sincer. El măcar recunoaşte că asta merităm. Să ne lăsăm furaţi cu blândeţe. Să fim oameni de înţeles. Dacă nu ne convine, să ne acoperim urechile.
