Invidioși pe posibilitățile românilor de a trăi ecologic după pofta inimii, după ce PSDul le-a mărit necontenit nivelul de trai din 2016 încoace, statisticienii europeni dau ca sigur faptul că 4 milioane de conaționali de-ai noștri trăiesc în case ridicate din materiale tradiţionale: chirpici şi paiantă. Aceste locuinţe dispun majoritar şi de clasicul WC în fundul curţii, cel care duce perenitatea mioritică pe drumul ei glorios printre veacuri. Avantajele construcţiilor în cauză sunt de netăgăduit, materialele fiind cât se poate de ecologice şi oferind o benefică protecţie termică naturală. Ele conservă comuniunea de baladă dintre omul românesc şi animalele dragi, ambele categorii beneficiind de aceeaşi calitate a componenţei arhitectonice.
Statistica vine să dea un mare șut în gura proastă a detractorilor USR, PNL și PLUS, nu-i așa?, ăia care urlau la toate colțurile Ioropii cum că un sfert din populaţia suverană și neatârnată a României trăieşte ca în Evul Mediu, în condițiile în care știe toată lumea că la noi au dispărut de mult fumăritul, vechilii, boierii, autorităţile răsplătite în claponi, iar la primării nu te duci cu gâsca în traistă decât așa, din proprie inițiativă, când vrei și tu acolo un ajutor social sau niște lemne pentru iarnă. În fine, interpretări sunt destule, la speculaţii şi capra-vecinului nu ne întrece nicio altă salată etnică orientală.
Revenind la subiect, adică la ecologismul programat genetic al poporului nostru, știm cu toţii cât de frumoasă e viaţa la ţară, unde intri într-o comuniune tantrică de-a dreptul cu Natura, unde ospeţele în aer liber sunt un prilej de întărire organică, la contactul cu gângăniile, praful şi alte elemente imunizatoare. Apa este extrasă din fântâni, netrecând prin ţevi şi clorurări cancerigene; nitraţii şi nitriţii sunt aşa cum i-a lăsat Dumnezeu pe pământ şi, mai ales, în apele subpământene.
Dar, cum ziceam, momentul de graţie rustică este prilejuit de folosirea grupului sanitar denumit "closet", plasat strategic mai mereu în adâncul grădinii. Nu însă şi obligatoriu – pentru cei ce consideră deplasarea prea lungă şi riscantă după corcoduşe cu lapte, nederanjaţi de armonizarea fondului sonor aferent cu atmosfera de poftă mare în familie. Pănuşile de porumb surclasează orice concurenţă cu denumire exotică, gen Zewa sau alte chimicării periculoase. Trilurile păsărelelor, bâzâitul muştelor sau cântatul greierilor, lătratul câinilor vin să completeze feeria, care te-ar desfăta ceasuri în şir de nu ţi-ar înţepeni genunchii şi n-ar striga ceilalţi că nu eşti singur în Grădina Domnului.
Ar fi atâtea de spus şi multe argumente de adus. Până la urmă, actualul Ev Mediu românesc are farmecul lui neştirbit prin modernitate. Doar parabolica nelipsită pe orice grămădire de chirpici aminteşte că, totuşi, lumea nouă e aici. Şi că tu trebuie s-o împrospătezi din 4 în 4 ani, alegându-i tot pe cei care, în penthouseuri nesănătoase, iubesc patriotic closetul romtürk aducător de voturi ieftine.
