În sfârşit, vom avea omul potrivit la locul nimerit. Ilie Năstase e curtat de PRM pentru o candidatură la europarlamentare. Nu mă îndoiesc: la popularitatea domniei sale, va câştiga meciul cu lejeritatea reverului din alergare de altădată. Planul adevăratului Năstase e simplu, foarte asemănător aceluia declarat de Gigi Becali înainte de a-i pune europeanul Vadim ecusonul UE; se va duce acolo să le-o zică ălora cinstit şi româneşte de la obraz cam cum devine chestiunea în discuţie. Dacă Gigi şi-a uitat iute promisiunile, discursul fiindu-i surclasat de elocvenţa cuvântărilor ebiste, e sigur că nu la fel se va întâmpla în mandatul lui nea Ilie, cel încă meşter în sculărie.
“Vreau să intru ca să apar doar o dată acolo, să vorbesc despre România şi a doua zi îmi dau demisia. Vreau să spună un român ce se întîmplă în ţara noastră, că toată lumea spune numai prostii acolo”. Scurt şi cuprinzător, să priceapă toată Europa. Pe când juca tenis de mare campion, Ilie le-o zicea direct tuturor, pe buze citindu-i-se clar rostirile sincere şi cu multe “p”-uri în compoziţie. Un arbitru care greşea în defavoarea lui avea mama satisfăcută sexual pentru tot sezonul respectiv. Adversarii trebuiau să stea bine cu nervii şi abia apariţia iceBorg-ului a adus pe terenuri prototipul total imun la măscările lui Nasty. Numai că, în Parlamentul European tenisul fiind slab reprezentat, am stat şi m-am gândit îndelung ce ar vrea dumnealui să le spună viitorilor colegi de bancă pentru o zi.
Să le vorbească, oare, despre cât de rău se trăieşte în România zilelor noastre, când UE ne roagă cu nişte miliarde nereturnabile pe care noi nu vrem sau nu ştim să le luăm? Puţin probabil, dl. Năstase fiind un om care, datorită exclusiv meritelor sale, are o situaţie financiară mulţumitoare. Să-l dea în vileag pe colegul Ţiriac ca pe unul care a deprins obiceiul ceauşist al masacrării animalelor de după gard, bătându-se pe burtă cu tot felul de capitalişti sângeroşi şi plictisiţi? Nici asta nu prea aş crede-o, cei doi formând încă un cuplu bine sudat şi în care seriozitatea se armonizează plăcut cu miştocăreala. Sau să protesteze contra instaurării abuzive a capitalismului în România ce-i escamota cu cleme – pe vremuri – pletele, atunci când dădea onorul în uniforma militară? Aici ar fi ceva, maistrul Ilie manifestându-se, uneori, nostalgic faţă de vremurile când Dincă Teleagă îi era ca şi un tată binefăcător; totuşi, tenismanul Năstase şi-a câştigat onorurile şi banii fiind răsplătit nu cu suta de lei a Geniului din Carpaţi, ci prin premiile mari oferite de sistemul capitalist în valută forte. Aşadar, sunteţi de acord să clasăm şi ipoteza asta. Iar în ce priveşte femeile din România, Nasty nu s-a văitat vreodată decât, poate, că ar fi prea puţine şi se cam fleşcăiesc în cazul utilizării prelungite.
După atâta efort de gândire, nu mi-a rămas decât o variantă plauzibilă: l-am ascultat indignându-se pe tema condamnării oamenilor din fotbal, cu argumentul că-i sunt prieteni vechi şi afirmând că se gândeşte la plecatul dintr-o Românie ce îi tratează astfel amicii. Eu, când i-am auzit plângerile, mi-am amintit cum, cu nişte ani în urmă, celebrul Ilie Năstase aproape că se încăiera cu paznicul care nu-l lăsase să intre fără bilet la o partidă a Stelei. A fost nevoie de intervenţia unui politician (abonat şi el la gratuitate) pentru ca fostul stelist de marcă să ajungă netaxat pe stadion. Gândindu-mă eu cum îşi plăteşte biletele la meciurile de acasă Preşedintele Realului Madrid, de exemplu, am aflat şi de ce e România Mare, de atâtea ori, la mentalitate mică-mică, aproape cât aia de furnică şi anvergura morală a informatorului Popescu Gică. Poate că despre judecata strâmbă de la noi vrea să le peroreze europenilor românul mare şi nemuritor Ilie, neputincios de a fi profet în ţara proprie. Linişte, serveşte Năstase!
