Îmi amintesc de mama când îmi spunea că trebuie să învăț să gătesc, pentru că un bărbat se ține cu două lucruri: dragoste și burta plină. Într-un top, cele două ar sta invers. Așa că m-am pus pe învățat bucătăreală, și nu din cărțile alea frumoase cu Jamie Olivier, ci din manuscrisele băbește uitate în podul casei, de spuneai că studiez papirusuri egiptene când le băteam de praf.
Nu mă laud, că nu am o oglindă la mine, dar, exceptând bucatele cu adevărat complicate, cu nițică sare și piper, dau gust oricărui fel de mâncare. Am mândria că pot ține un bărbat și pe altceva în afară de sandviciuri și cartofi prăjiți. Dar întrebarea mea este „unde îmi stă ascuns cavalerul? Prințul? Vedeta?”.
Am citit într-un tabloid, poate Click!, ori celelalte două Clickuri, că Laura Cosoi este „expertă în pastele cu sos roșu”, un alt motiv să o iubească Smiley. În primul rând, nu știam că se fac cursuri de specializare pe diferite feluri de mâncare. O să mă interesez, pentru că vreau să fiu expertă în „mămăliguță cu brânză”, „ciorbă de văcuță” și vreau să dau la master pentru „clătite cu ciocolată”.
Al doilea lucru care mă pune pe gânduri e rețeta de paste a Laurei: fierbe apa, pune paste, separat încălzește zeama roșiilor, pune sare, busuioc/Smiley e-ncântat pe loc! Păi asta e rețetă de paste? Ăsta e nivelul „experte”? La „începător” ce trebuie să știi? Unde e bucătăria și cum să aprinzi aragazul?
Cred că știu unde greșesc. Bărbații urmează tendințele, iar în ultima perioadă se poartă minimalul: în muzică, în decorarea locuinței, în fizicul femeii (un minimum de plastic pe ea) și, mai nou, în bucătărie. Știam eu că Jamie Oliver nu există, e o legendă.
