Anul trecut de 1 Mai mi-am propus să realizez imposibilul şi să arăt că poţi să petreci şi în alt mod, nu doar mare, soare, grătar, manele. Ei bine, da, doamnelor şi domnilor, am trăit o minune: am muncit de Ziua Muncii, băăă!
Fac parte dintre acei filosofi peripateticieni prin Centrul Vechi care consideră că munca e pentru tractoare. Dar tocmai în calitatea mea de şomer cu vechime în CV am ţinut să fiu excentric, trudind din greu tocmai de 1 Mai. M-am trezit la 7 jumate, am stors două portocale la robot şi mi-am savurat sucul, în vreme ce ascultam AC/DC la maximum, asta aşa, ca să am energie pentru toată ziua. La ora 8 am băgat aspiratorul în priză, ca să scot primul strat de mizerie de pe covor.
Puteam foarte bine să mă mulţumesc în confortul celorlalte (mai ales că pe noi nu ne-a izolat termic primarul Piedone, deci nu vă zic cât m-a ajutat jegul din covoare la o întreţinere mai redusă!), aşa că am decis să renunţ doar la rândul de scrum, praf, pufuleţi şi coji de seminţe. Am aspirat toată garsoniera, acompaniat de bătăi ritmice în ţeava de la calorifer. Ca să vedeţi ce vecini melomani am! La prânz, când jumătate din bloc era deja în parcare şi prăjea cărnuri la greu, mi-am propus să scutur pe balcon preşul de la intrare şi covoraşul de pe hol, să vadă lumea ce harnic sunt.
Nu ştiu de ce vecinii m-au privit atât de încruntaţi, dând mărunt din buze, în loc să-mi mulţumească fiindcă le mai bag nişte aer în cărbuni, să nu li se stingă de tot grătarul! Până seara târziu m-am apucat să fac nişte permutări de mobilier prin casă, demontând şi montând la loc biblioteca, şifonierul şi diverse dulapuri. Cum am avut la dispoziţie o singură sculă – un cuţit de pâine –- treaba s-a lăsat cu mult rumeguş. Aşa că am fost nevoit, pe la miezul nopţii, să mai bag o dată aspiratorul. Doar v-am zis cât iubesc curăţenia!
