L-am văzut pentru prima dată pe Mircea Badea acum 5 ani. Se benocla bovin în gol, cu privirea aia de mangustă cu creierul spălat. Avea o grămadă de ziare ieftine pe masă, care funcționau pe post de deșeuri ecologice, citând titluri sinistre despre noile silicoane ale Cruduței. Spunea un rahat, călca în el și apoi izbucnea într-un râs din ăla de om care a tras parfum de șervețele umede din plicuri de ceai. Partea nasoală era că nimeni, în afară de el nu mai râdea, și de fiecare dată cand se întâmpla asta începea să-i tremure buza, ca și o piftie lascivă.
De-a lungul aniilor, omul fie s-a maturizat, fie și-a retezat lichenii care-i creșteau pe corp. A descoperit torrentele care-ți descarcă aplicații și și-a pus un fundal din ăla de râsete paradontozate, care răsună după fiecare încercare de banc. Ha,ha,ha, ce amuzant sunt eu făcând mișto de Băsescu, pe un salariu de șaormerie plătit cu bani trași la xerox.
Așadar, ca orice țăran prost, adus de la ugerul vacii, Badea pune pe pagina sa de Facebook o poză cu a sa persoană ștergându-și botul borît cu niște șervețele printate sub formă de dolari. Se mozolea pe un scaun din ăla împletit, cu un fundal format din chestii pulifrice: o mască de Spider-Man, o sacoșă de Peco și un ghiveci spart; lucruri la care te poți aștepta de la un puțoi ca și Badea.
Dar știți ce e ciudat de adevărat? Oamenii chiar au crezut că cioroiul în cauză își ștergea ciocul slinos cu bani. Și se întrebau ca tâmpiții: Băi, de unde are ăsta atâția bani? Din impresia omnipotenței sale. Din cauză că până la treizeci și ceva de ani n-ai un job stabil, ci o mascaradă unde te prefaci că citești. Chiar dacă ești analfabet.
