Când citesc literatură interbelică am porniri cu iz de dantelă şi castane coapte mâncate delicat cu mănuşi glacé. Aveam deci un chef zălud să mă plimb romantică prin parc, să hrănesc raţele cu pufuleţi şi să mă joc copilăroasă în nisip, în căutarea unei clipe de linişte, fie ea scurtă cât sclipirea de inteligenţă care a ajutat-o pe Mădălina Pamfile să ia bacul.
De când am ajuns în parc mi-am dat seama că trebuie să încep să citesc literatură serioasă de cancan şi să mă potolesc cu dulcegăriile pe care le savura mamaie când era nemăritată. Nu de alta, dar sunt prea mulţi domni cocoţaţi pe role doar în chiloţi şi prea mulţi căţei cufuriţi cât să-mi tulbure, iremediabil, fandoselile de pension.
Mă mândresc cu multe şi nu toate adevărate, dar adaptabilitatea la cele mai negre realităţi nu mi-o poate contesta nimeni, mai ales că mă antrenez asiduu pentru asta de când mă ştiu! Aşa că mi-am continuat plimbarea, hotărâtă să mă bucur de viaţă cu orice preţ.
Zice bine vorba aia care spune să ai grija ce-ţi doreşti că ţi se poate întâmpla! Cum stăteam eu pe marginea apei cu arşiţa suflându-mi smoală în creştetul capului, rugându-mă disperată, dar în gând, pentru o adiere de vânt oricât de zgârcită ar fi fost ea, am zărit nişte tălpi dezbrăcate şi vesele desenând cercuri în aerul cald. Am zâmbit înţelegătoare, că simţeam cum cineva îmi cususe dureros sandalele de piele şi m-aş fi descălţat bucuroasă şi eu.
Curiozitatea aia bolnavă care te face să te uiţi la un film de groază doar ca să vezi cum îl spintecă cu drujba pe actorul principal m-a făcut şi pe mine să urmăresc cu privirea originea acelor tălpi! Şi, Doamne, ce mi-a fost dat să văd! Patru bătrânei, aliniaţi pe păturică, făceau plajă nud, cu pieile lor încreţite şi lăsate ca nişte falduri tremurânde de perdea! Fiindcă mă albisem la faţă şi dădeam să pic în cap, cei patru s-au ridicat grabnic de pe păturică şi m-au stropit cu apă minerală să-mi revin, moment în care m-am prăbuşit fără suflare! N-o să uit niciodată imaginea aia, mă urmăreşte noaptea şi mă face să tresar de spaimă involuntar, oriunde m-aş afla! Mi-aş fi dorit ca, la referendumul din 29 iulie, prima întrebare să fi fost „sunteţi de acord sau nu ca pensionarii să facă plajă în parcuri, dezbrăcaţi?”. Deşi, la ce plăceri masochiste am dovedit de-a lungul timpului că avem… parcă văd că răspundeam cu toţii da…
