Pentru senzaţii de neuitat şi adrenalină cât săritul într-un picior de la etajul 7, vă recomand, cu toată căldura, o cursă cu autobuzul 300.
Cursa costa 1,3 lei, dar merită cu prisosinţă! Capătul autobuzului 300 este la Galeriile Orizont, unde, dacă sunteţi norocoşi, prindeţi o frumoasă expoziţie şi căpătaţi un pateu gratis şi cald. Autobuzul vă duce până la Clăbucet, unde există o şaormerie de 5 stele. La cât durează o cursă obişnuită, la o oră de vârf, şansele să vi se facă foame sunt mari şi este bine să fiţi prevăzători. Dacă vă ştiţi sensibili cu stomacul, este bine să reţineţi că cea mai apropiată toaletă ecologică este taman în Herăstrău, iar termenul de ecologic este doar un sinonim elegant pentru o hazna împuţită.
Pentru senzaţii şi mai zbuciumate, vă propun să faceţi această călătorie după lăsarea întunericului. Eu călătoresc cu autobuzul 300 frecvent şi vă garantez că, aproape de fiecare dată, este ca şi când aş vedea top 10 filme de groază.
Probabil, ameţit de prea tihna biroului său, un funcţionar oarecare a aprobat ca unele dintre autobuzele Capitalei noastre dragi să fie mândre purtătoare de afişe publicitare. Se poate să fi crezut dânsul că va împuşca, dintr-o singură semnătură, herghelii de iepuri roz. „Înfrumuseţăm oraşul şi facem un ban cinstit! De ce să vedem aceleaşi feţe triste, strivite de aglomeraţie sau schimonosite de duhoare, care ne lezează retina?? Când putem să vedem frumoase avioane arabe, cocostârci japonezi sau alte lighioane? Ei, şi pentru asta doar n-o să ne împiedicam de un ciot legislativ care interzice utilizarea mijloacelor de transport în comun ca suport pentru reclame publicitare atunci când este afectată vizibilitatea călătorilor înspre exteriorul mijlocului de transport.”
Odată urcat în autobuzul fotomodel, în ciuda pornirilor dvs., sănătoase de altfel, evitaţi să vă atrageţi antipatia sau ura celorlalţi călători cu fraze de genul „n-aveţi apă şi săpun acasă?”, „cucoană, dar eşti chiar nesimţită, ce tot împingi aşa, ca un tanc”, „hai, domnule, ce cauţi cu javra în autobuz, nu vezi că suntem deja destui??”. Încercaţi să vă faceţi cât mai mulţi prieteni! Veţi avea nevoie!
Chiar dacă ştiţi exact numărul staţiilor, nu trebuie să deveniţi aroganţi şi să credeţi că veţi putea ajunge la destinaţie fără ca vreunul dintre colegii dumneavoastră de călătorie să coboare din când în când şi să anunţe staţiile cu glas mai mult sau mai puţin dogit şi cu o intonaţie mai mult sau mai puţin bahică. O să vă fie absolut imposibil să vedeţi ceva prin geamul ca o sită murdară al autobuzului. Atenţie şi la glumeţi, sunt unii care se distrează teribil să anunţe greşit numele staţiei doar ca să vă vadă rupându-vă gâtul în încercarea de a coborî.
Un ultim sfat! Nu va aşezaţi lângă doamna cu pălărie şi mănuşi albe, pare o bătrânică inofensivă, însă în geantă are un spray pentru gândaci cu care vă va parfuma imediat ce va avea senzaţia că vă uitaţi chiorâş.
În rest, drumul are suficiente gropi încât să vă zdruncine toată celulita, iar dacă aveţi noroc să nimeriţi în autobuz cu bătrânelul cu cămaşă de legionar, aveţi şansa să vă alegeţi cu o frumuseţe de infarct, deoarece fraza care l-a făcut pe bătrânel celebru este „vă împuşc pe toţi, mama voastră de comunişti”.
Vă imaginaţi cât de amuzantă ar fi o astfel de călătorie pentru un străin venit în vizită în Bucureşti?
Sper ca, după o astfel de cursă, să nu simţiţi nevoia să-mi adresaţi cuvinte şi urări total nepotrivite cu perioada de post în care ne aflăm!
