Scurt pe doi: PNL declară, prin vocea purtătorului de cuvânt, că “Fenechiu e o mare pierdere pentru partid”. Nicidecum că s-ar veseli ei atunci când scapă de un escroc care le trăgea în jos imaginea în faţa electoratului. Nu-i aşa că nu se poate o mai elocventă chintesenţă a gândirii primordiale de homo politicus în România? Ca şi partenerii din USL, liberalii fac jurăminte de iubire eternă puşcăriabililor prăsiţi în cercul lor nesimţitor şi rece. Toţi, da’ chiar toţi nu sunt indivizi care s-au dedat la fraude din banul public, ci doar victime inocente ale Justiţiei comandate cu binoclul în mână de Băsescu.
Ce contează probele şi furtişagurile, mai mici sau mai mari, din daniile contribuabililor?! Că doar nu intră fenechiii şi cei asemenea lor în politică să o facă pe funcţionarii de Stat suedez, ăia care nu au niciun fel de privilegii, ci doar îndatoriri. Acolo a fost scandalul “Afacerea Toblerone”, când Vice Prim-Ministrul Mona Sahlin şi-a cumpărat două batoane de ciocolată pe banii poporului şi pentru asta a trebuit să iasă din viaţa cetăţii. La noi, unul care vinde Statului fier vechi pe post de transformatoare ajunge ministru, iar când e legat de Justiţie îl plâng colegii ca pe un Brâncoveanu contemporan. Nesimţirea activistului român e egalată doar de rapacitatea lui; te gândeşti, însă, ce îi face pe aleşi să-şi declare cu atâta seninătate sprijinul oferit hoţilor? Păi, e simplu: credinţa, nu lipsită de temei, că românii, deşi se plâng de corupţia politicienilor, când vine vorba de cazuri concrete îi apucă brusc mila şi compasiunea creştină.
Onlineul e plin de petiţii pentru eliberarea binefăcătorului Becali, semnate de mase largi de oameni ai nemuncii cu creierul de la oraşe şi sate. Doar nu degeaba ne cântăm noi în balade tâlharii la drumul mare botezaţi “haiduci”, iar domnitorii care n-au făcut averi uriaşe, ci şcoli şi academii, sunt personaje secundare pe care le mai ştiu, din obligaţie, doar profesorii de istorie. Să-ţi închipui că un ministru român şi-ar încheia cariera pentru că şi-a cumpărat ciocolată şi ţigări din alocaţie e ca şi cum ţi-ai reprezenta-o pe Sandra Romain bătând toaca la mănăstire. De-aia zic că nici nu ar mai trebui să ne indignăm atâta de cât se fură la noi, că e de-a dreptul ruşinos să gestionezi bucatele şi să nu pleci cu sacoşa plină acasă, cum face tot cetăţeanul aflat în serviciu, dacă are prilejul. Oamenii ăştia nu sunt făcuţi cu Photoshopul şi sunt aleşi dintre noi, pentru noi. Liderii de sindicate care erau cei mai vocali contra politicienilor hoţomani s-au dovedit chiar ei păstori de bisericuţe ridicate pe cultul ciordelii.
Eu sunt un oarecare zicând asta la o sămânţă de vorbă, dar au fost minţi strălucite şi autorizate ce au vorbit despre blestemul istoric al hoţiei la români. Cum că ar fi ceva fără leac şi zestre genetică venind din timpurile dacilor când, precum ne informează denigratorul Herodot, “trîndăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca cîmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă”. Curat frumos, coane Herodoate, şi încă o dovadă în plus că dacii nu au pierit şi au pus adânc osul şi ADN-ul la etnogeneză, de ne-am umplut noi de fenechiii dintre care mai e luat câte unul în suliţă de invadatorul Traian. Apropo, a auzit cineva vreun protest faţă de Justiţia băsistă care nu a întrebat-o pe bozgoroaica Ridzi ce va face în următorii 5 ani?
