O formă de otravă a ajuns astăzi bloguluotrava.ro. Otravă este un tânăr care nu face sex, face dragoste. Cu cele 31.000 de fane pe care le are pe pagina lui de Facebook. Așa cum am mai spus despre el , Otravă este miezul din dodoașca hipsterimii autentice.
Otravă, cu talentul literar al unui angajat care face presiunea la roti în benzinăria din Slatina, are peste 31.000 de mii de fani. Pardon. Fane. 31.000 de gagici între 16 și 35 de ani care și-ar tatua pe sâni citate din produsul minții lui netede ca un fund de bebeluş și care sar la gâtul oricui îndrăznește să îl facă pe Otravă poponar, hipster, petardă întârziată, virgin frustrat și alte asemenea. Ceea ce este în regulă, că nu e frumos să înjuri omul cu locuțiuni precise. Dar, în același timp, te îngrijorezi, pentru că îți dai seama câte femei s-au oprit cu lectura obligatorie la Baltagul, nu au pus mâna pe nicio carte mai acătării și lor li se pare că zeul orgasmului literar este acest tip despre care bag mâna în foc că poartă blugi strânși pe picior și, probabil, își asortează șoșetele cu pălăria de Gavroche.
Otravă ăsta produce pe bandă rulantă texte de consistența peltelei de gutui lăsate cu lingura linsă în ea pe dulap ca să se zaharisească. Postează aproape zilnic (încă din 2007, ceea ce este remarcabil. Cât moloz poți produce în șapte ani?) câte un text care, trecând peste literele mâncate și oceanul de puncte de supensie, toacă la infinit același subiect: amorul. Și nu cel fizic, nu vă grăbiți să îl gugăliți, ci ăla profund. Greu. Intens. Mistic. Exuberant. Magistral. Sublim. Sufocant. Eliberator. Atemporal. Vi s-a făcut gura pungă numai cât am scris eu aici, nu? Mai are momente în care face confesiuni și despre evenimentele care l-au marcat în viață. Să cităm: „nu am regrete. sunt un om care cred ca a luat decizii si cu inima dar si cu mintea. nu stiu care au fost mai multe. dar, inevitabil, la o anumita varsta iti vine in cap si ideea de ratare. cand eram mic imi placeau camioanele”.
Trecând peste acest moment de o mare masturbare intelectuală, ajungem la un eseu și mai dificil de pătruns. O metamorfoză a Baladei unui greier mic, transpusă delicat și sublim într-o înșiruire de cuvinte comune, plicticoase și sălbatic de plate.
De pildă, acum ceva timp, Otravă ne învăța că fericirea e, de fapt, un pește cu sos alb. „fericire e atunci cand ma trezesc cu tine in brate intr-o dimineata de vara, fericire inseamna sa mergem sa mancam micul dejun pe terasa unde ne place noua, fericire e sa ascultam aceeasi piesa, in acelasi timp cand tu esti la toronto si eu in apartamentul meu cu doua camera din bucuresti, fericire e cand iti asezi capul pe umarul meu cand suntem la film, fericire e cand ma saruti pe obraz cand nu ma astept, fericire e sa ma astepti acasa si sa gatesti peste cu sos alb.” L-aș contrazice, mie îmi face puțină greață, dar poate o fi de la blogul lui, că păstrăvul era bun.
Undeva, în lunga listă de comentarii de la corporatiste cu buza de jos tremurândă, alcoolice în devenire, suferinde după șeful însurat din departamentul vecin, una întreabă: Otravă, pe când o carte?
Spre norocul nostru, aflăm că luceafărul pixelului nu va scrie totuși nicio carte.
Exclusiv online
