Barack Obama stătea întins pe spate, cu mâinile sub cap, pe un șezlong de pe plaja de la Miami. Îl aștepta pe maseurul său, despre care încă nu aflase că fusese lichidat de agenții unei puteri străine. Victor Ponta rătăcea și el pe aceeași plajă, în căutarea unei sticle de Coca-Cola. Văzându-l pe președintele american, hotărî pe loc, cu binecunoscuta lui spontaneitate, să încerce să stea de vorbă cu el, ca să se poată lăuda la întoarcerea în România cu trecerea de care se bucură în SUA. Se opri deci în fața lui Obama:
− Mă numesc Victor Ponta. Sunt…
− Știu cine ești. Te aștept cam de multă vreme. Dar, e în regulă. Arăți mai bine decât cel de data trecută.
Victor Ponta roși de plăcere, crezând că fusese comparat cu Traian Băsescu. Cu un gest discret, apăsă pe un buton care îl punea instantaneu în legătură directă cu Dan Voiculescu și spuse în șoaptă: „Trimite-mi-l imediat aici, la Miami, pe Mihai Gâdea cu un operator, ca să filmeze întâlnirea mea cu Obama!“ Apoi se uită la cel mai puternic om din lume și constată că avea un corp subțire, de adolescent. Se gândi să facă o glumă, ca să-i câștige simpatia:
− Nu vreau să mă laud, dar sunt mai puternic decât dv.
− Mi se pare firesc, răspunse Obama, cu profesia pe care o ai…
Victor Ponta zâmbi cu aerul că înțelege unde bate Obama.
− Pot să încep?
− Te rog.
− Nu am deloc bani.
− O să primești și bani. Dar fă-ți întâi munca!
− Care ar fi, după părerea dv., prioritatea nr. 1?
− Mi-e indiferent de unde începi. Totul e ca la sfârșit să simți că ți-ai făcut datoria. Atunci ai să mă vezi și pe mine mulțumit…
− N-aveți nici o grijă, așa va fi. Până și Putin o să se facă negru de invidie.
− Puteai să eviți cuvântul „negru“.
− Scuzați-mă, am greșit. Sunt mereu atent să nu folosesc cuvântul „țigan“ și uit de chestia cu „negru“… Ca să iasă totul perfect, am nevoie de sprijinul dv.
− Îl ai. Vrei să mai închid din când în când ochii?
− La unele acțiuni ale mele, da. Dar mai ales vreau să nu-mi întoarceți niciodată spatele.
− Asta-i culmea! Să rămân cu spatele nelucrat?!
Un agent CIA își făcu apariția în fugă.
− Domnule președinte, acest individ nu e maseur. L-am căutat în baza noastră de date.
− Bineînțeles că nu sunt maseur. Sunt prim-ministru al României.
Agentul apăsă de câteva ori pe tastatura unui laptop:
− Nu poate fi prim-ministru. Are în CV un plagiat.
− Arestați-l! hotărî pe loc Obama.
Cu binecunoscuta sa spontaneitate, Victor Ponta o luă imediat la fugă. Tocmai atunci ajunse la fața locului și Mihai Gâdea, urmat de un operator, care începu să filmeze scena.
− Închide, naibii, aparatul ăla! îl repezi Ponta, continuând să fugă.
− Închide-! N-auzi? interveni și Mihai Gâdea. Nu mai avem nevoie de imaginile astea!
− De ce?! Se miră operatorul. Le putem vinde la B 1.
Victor Ponta fugea, agentul CIA fugea, Mihai Gâdea și operatorul fugeau și ei, dar nimeni nu ajungea pe nimeni.
Începusem să cred că această cursă nu se va mai termina vreodată, dar… m-am trezit. Doamne, totul fusese un vis! Ce ghinion! În loc să o visez pe Elena Udrea, îl visasem pe Victor Ponta!
Am închis din nou ochii, sperând să am mai mult noroc, dar din nou mi-a apărut sub pleoape Victor Ponta. Întors în România, dădea explicații ziariștilor adunați pe aeroport:
− Obama a dorit foarte mult să stea de vorbă cu mine, dar n-am găsit timp pentru el. Eram grăbit să ajung în România, ca să văd cum merge privatizarea CFR Marfă.
Publicat în AC, NR. 32
