Doamne, cât regret că nu se mai poartă albumele de familie păstrate laolaltă cu actele casei şi şuviţa de păr rămasă amintire de la moţ! Cât regret timpurile în care era atât de simplu să eviţi o invitaţie cu scuza că pleci în provincie cu treburi de stat la umbra bătrânului nuc. Acum dacă îl pune Aghiuţă pe vreunul să posteze că te-a văzut ducând gunoiul, se duce naibii frumuseţe de alibi şi eşti obligat să-i spui gazdei că de-abia aştepţi să vezi şi tu pozele de la nuntă, botez, tăierea porcului, aniversări, divorţ, schimbarea mobilei, grătare şi alte evenimente importante în viaţa unui om!
Vremurile alea mi se par mai îndepărtate decât şansa ca într-o dimineaţă să ne trezim într-un oraş impecabil, în care nimeni nu scuipă pe jos şi nu aruncă gunoaiele în capul altora. Astăzi toată lumea are la îndemână, în cel mai comod buzunăraş, telefoane şi aparate foto cu memorii mult prea generoase şi capabile să-ţi transpună în poză zâmbetul din ziua nunţii, deşi de multe ori starea de spirit e cea de la un parastas.
Astfel, pericolul poate veni de oriunde şi taman în ziua în care-ţi arde cel mai puţin de văzut poze, cu atât mai puţin pe ale altora. Te gândeşti că ţi-a venit întreţinerea de plată cât pentru un palat de pe Valea Loarei, hop! şi colega care tocmai s-a întors din Tenerife cu poze pentru firele de nisip, flacoanele de şampon din baia camerei de hotel, omleta de la micul dejun, ea şi iubitul în orice fel de decoruri plictisitoare, că nu contează aşa de mult peisajul cât contează să nu apari pe Facebook cu vreun coş sau cu cearcăne cât o zi de dietă.
Înainte, părinţii umblau cu o singură poză a odraslei în portofel şi asta era bine pentru toată lumea, în primul rând pentru că nici măcar cel mai lung moment de laudă nu-i făcea nici pe ei şi nici pe tine să pierzi ultimul tramvai încercând să punctezi toate calităţile copilului. Acum, dacă ai vreo cunoştinţă care vrea să-ţi arate cum stă Mihăiţă pe oliţă eşti pierdut! Nu numai că un copil poate să stea pe oliţa în 45 de moduri diferite, dar şi modelele de oliţă sunt nenumărate, n-ar fi păcat să nu aibă copilul o poză cu toate? Unde mai pui că nu trebuie să te laşi pradă deznădejdii sau gândurilor că n-ai terminat de spălat şi de călcat şi mâine îţi vine soacra în vizită, mama copilului ar putea interpreta asta ca pe un semn că puştiul nu ţi-e deloc simpatic.
Mai sunt fotografiile de la nuntă, unde, credeţi-mă pe cuvânt, nu toate miresele sunt frumoase! Da, da… după ce vă trece furia, o să vă amintiţi măcar o mireasă pe care nu o încăpea rochia şi care, văduvită de ritualul bărbieritului specific mirelui, a ieşit în poze cu mustaţa mai mare decât a lui. Te uiţi la tot amarul ăla de poze şi dacă vezi una antipatică rău nu poţi să o ataci, că dacă zici de rău e mă-sa, dacă zici de bine e cumnată-sa, aşa că… taci.
Prefer pozele de buletin, pe alea nu vrea nimeni să ţi le arate decât după ani de prietenie dovedită, auzi o şoaptă „hai să-ţi arăt cum am ieşit eu în buletin”. Se ştie că toţi ieşim rău în buletine, n-o să te judece nimeni că îţi stătea părul ca o căpiţă de fân şi nici că ai o privire precum aceea de „m-am învoit de la serviciu, am schimbat două tramvaie şi am asudat alergând disperată să mai prind program” .
Acestea fiind spuse, dragii mei, fiţi voioşi şi încercaţi să păreţi relaxaţi!
