Când justiția laică din România a decis ca religia să nu mai fie materie obligatorie în școlile laice, înaltele fețe bisericești au simțit, probabil, un imens gol în stomac. Nu de foame, căci cu siguranță fiecare dintre ele abia se întorsese de la vreo pomană, de la vreun parastas, de la vreo întrunire de taici cu maici, ci de anticipare a vremurilor sumbre ce aveau să vină pentru ele. Preacuvioșiile și-au dat perfect seama că e nasol dacă prichindeii nu vor crește cu spaima c-o să-și rupă piciorul dacă nu pupă moaște sau nu vor fi încredințați că o să pice capacitatea dacă nu fac jumi-juma cu taica popa banii de sorcovă.
Ce poate fi mai rău pentru un cult religios decât o generație care nu e crescută cu spaima de știință, libertate de gândire și chinurile Iadului? Faptul că micuții nu mai erau obligați să participe la orele de Religie a fost prezentat de înalții clerici ortodocși ca un adevărat atentat. Atentat a fost, într-adevăr, dar la bunăstarea lor personală, la diametrul burții lor popești, la numărul acatistelor neimpozitate, și nu neapărat la morala creștină, pe care, între noi fie vorba, cuvioșii din staful BOR nu dau doi bani, altmineri nu și-ar plimba fundurile durdulii în Mercedes, ci, cel mult, pe vreun asin cu girofar.
Pentru domnii – foști tovarăși – episcopi, arhiepiscopi, mega și paraepiscopi, faptul că 88% dintre părinți și-au dat acordul ca odraslele lor să participe, în continuare, la ora de Religie, a constituit un mare balon de oxigen. A însemnat, de fapt, o promisiune ca și împlinită că burta popii va fi fără fund și peste trei generații, căci și atunci vor exista suficienți naivi care s-o umple, sâmbătă, duminică, în celelalte zile ale săptămânii și de sărbătorile legale cu sarmale, friptane și colive – asta dacă la parastase la desert nu se va servi, peste două-trei decenii, și tort Joffre.
Poate că dacă filmulețul difuzat acum pe toate canalele de televiziune și pe Internet, cu acei copii care refac scena uciderii lui Brâncoveanu ar fi apărut acum o lună, alea 88% procente cu care se laudă PF-ul s-ar fi redus la jumătate. Poate că mai mulți părinți și-ar fi pus întrebarea: ce învață copilul meu la școală: să mânuiască stiloul sau toporul? Ceea ce pare de domeniul SF e faptul că în România există ”unități de învăţământ cu specific creştin–ortodox avizate de Ministerul Educației”. Da, da, exact ca în Iran și Afganistan, doar că acolo sunt pe specific musulman.
Scopul final e același: spălarea pe creier a micuților școlari, care, din elevii de azi vor deveni habotnicii și fanaticii de mâine. Păi ce și-or fi zis preacuvioșiile lor? Adică au musulmanii medresse, școli religioase unde sunt primiți și preșcolari, și să n-avem noi? Da’ ce, noi, ortodocșii avem ciungă-n păr? Așa că nu s-au mai mulțumit cu facultățile de teologie, cu seminarele teologice, ci au coborât ștacheta și la școlile primare.
În ritmul ăsta, n-ar fi de mirare ca mâine-poimâine, CEO Daniel să participe la sfințirea cu trafaletul a primei grădinițe cu program ortodox prelungit, a primei creșe pentru adevărații ortodocși care fac numai în pamperși agreați de BOR și chiar a primei maternități creștin-ortodoxe, unde femeile vor naște pui de ortodocși și vor primi, pe post de epidurală, niște pălmi cât lopețile, de la preasfințiile lor, care le vor atrage atenția că așa a suferit și mămica omenirii, păcătoasa de Eva și, le vor cere, imperios, să nu se mai văicărească atât, că le-a plăcut să dea din cur.
Dar, dacă Biserica vrea ca într-adevăr copiii să rămână șocați pe viață și nu cumva să le treacă o clipă prin cap să iasă din cuvântul popilor, ar trebui să dezvolte episodul decapitărilor de la școala din Constanța. La orele de Religie, micuților ar trebui să li se arate și alte chinuri la care martirii creștini au fost supuși, de la Tiberius și Dioclețian încoace. Ce ați spune, Ultrafericitule Daniel, de o crucificare mică, nu cu piroane, ci doar cu cuie de 8? Sau de o răstignire cu capul în jos, ca Sfântul Andrei? Ori, și mai sugestiv, de o prăjire pe grătar, cum a pătimit Sfântul Laurențiu, aici existând și avantajul că, după scenetă, pe grătar s-ar putea pârpăli niște mici, niște fleici, niște cârnăciori de bere, să mănâncă și gura preasființiilor, nu?
Iar copiii care vor deține rolul călăilor – puștiul cu topor și cagulă neagră din filmulețul de la Constanța a jucat de-a dreptul extraordinar – ar putea fi chiar pregătiți pentru o specializare în domeniu, să dovedim lumii că avem călăi mai tari și ca Statul Islamic. Jihadi John, te oftici, mă?
