Până la apariția mall-urilor în București aveai câteva cinematografe bune și frumoase. Încet-încet acestea n-au mai ținut pasul cu cerințele publicului, așa că multe au intrat în faliment și paragină. E și greu să te pui cu jucătorii mari ai pieței, ăia care dau filmele imediat ce apar, nu la 3 luni după, și ăia care vând sucul cu 15 lei, nu 6.
Cinematograful Scala, loc de tradiție în București, a fost pus pe butuci acum ceva luni bune. Dar și-a găsit chiriași serioși: Biserica Baptistă. Timp de un an de zile mai mulți credincioși se vor aduna în deja fostul cinematograf și-l vor invoca pe Dumnezeu. Se vor spăla de păcate acolo unde-mi aduc aminte că am făcut eu câteva păcate-n liceu. Poate ei reușesc mai multe cu Dumnezeu, că fata aia de am dus-o eu la Scala s-a lăsat greu și-am plecat acasă singur.
În esență să nu vă pară rău. Nu s-a schimbat nimic. Înainte la Scala personajele SF erau pe ecran. Acum sunt în gura oamenilor din sală. Tot un circ, tot divertisment.
