Nici n-a trecut săptămâna pe care o profeţisem eu ca suficientă pentru apariţia în presă a următoarei Apocalipse, că mi se şi împlini vizionarismul. De data asta avem motive de mândrie naţională, fiind vorba de un clarvizionar autohton şi de Bucureştiul nostru mult iubit. Care va fi şters de pe faţa pământului pentru păcatele sale, după ce, citez: “se va oua de două ori”. Iar a treia “ouare” se va dovedi fatală, fiind, probabil, efortul şi oul prea mari.
Autorul previziunii este un star al galeriei de sfinţi apăruţi puzderie după Apocalipsa din ’89, părintele Arsenie Boca. Provenit, ca şi majoritatea celorlalţi colegi de evlavie, din pepiniera pierdută a Căpitanului Codreanu, a fost unul din martirii gulagului comunist şi supravegheat în chilia lui de către Securitate până la înălţarea întru Domnul; petrecută cu puţin timp înaintea răsturnării din Decembrie şi pe care ar fi prorocit-o fără a mai asista la adeverire. Văzător în duh, a intuit căderea “zdrenţei roşii”, dar şi înlocuirea acesteia cu “steaua în şase colţuri, anarhia” şi deşertăciunea ei agresivă. Până aici, toate bune şi frumoase, deci musai catastrofice, aşa cum stă bine unei profeţii cu priză la public. Un prezicător adevărat nu vede niciodată ceva pozitiv în viitor, acesta este obligatoriu sumbru şi aducător de nenorociri poruncite de Sus.
Există însă şi excepţii, orice regulă trebuind, de regulă, întărită. Mi-a plăcut mereu să merg pe mâna indianului care, profund impresionat de atenţia primită în timpul sejurului său românesc, a hotărât ca absolut sigură transformarea patriei noastre în Noul Ierusalim al lumii. O mândră Cetate se va înălţa pe ruinele Marilor Imperii, iar numele ei va fi, cum altfel, România. Deşi unii spun că Sundar Singh nu ar fi vizitat niciodată ţărişoara, eu nu cred că ne-a ales cu pendulul pe hartă. Mai mult de atât, prorocirea lui nu dă niciun semn de aplicare practică, numai bine pentru cei dezamăgiţi să sară în extrema apocaliptică. Pesimismul şi fatalismul sunt comori arhaice în grădina românească a Domnului, dar chiar nu se găseşte niciun sfânt care să intuiască şi altceva decât că o să ne meargă întotdeauna rău? Păi, pentru asta nu e nevoie de nevoire pustnicească, vede oricine clar şi cu ochiul liber neplăcutul adevăr.
Îmi declar nemulţumirea faţă de o Apocalipsă aşa mică şi restrânsă, rezumată la dispariţia Bucureştiului. Adică, nici aici nu suntem în stare de ceva serios şi de amploare, de la Munţii Carpaţi şi până la marea cea mare? Deşi ar fi şi lucruri benefice, ce ar rezolva priorităţile zilei: Capitala va fi eradicată cu tot cu maidanezi, lipsa spaţiilor de parcare şi parlamentari apocaliptici. Păcat că nu e gata încă autostrada suspendată a profetului Oprescu, să vedem de sus spectacolul, la o bere şi un spart de seminţe pe capetele fraierilor prinşi în trafic.
Exclusiv online
