Chiar dacă găselniţa electorală a lui “Să trăiţi bine!” a ajuns de mult miştocărie populară şi haz de necaz, din Băsescu se trăieşte, totuşi, excelent. Nulităţi bune de gură au salarii uriaşe pentru România cu Băsescu drept sarcină de serviciu. Într-o presă la limita falimentului unii au făcut din subiect economii care i-au îndemnat să cumpere, la un moment dat, branduri precum cel al Academiei Caţavencu. Alţii, stimulaţi de primele oferite sub acoperirea unor împrumuturi de gestionarii deveniţi moguli, şi-au consolidat moşioarele şi perfecţionat arta culinară, practicată ecologist şi cu lăutarii după ei. Când Băsescu e târât, mai mult sau mai puţin întemeiat, ca şalăul prin făină şi condimente din grădina personală, dar cu talent şi chiar geniu gospodăresc, ne place de ne lingem pe degete. Sunt însă şi trepăduşi lipsiţi de orice chemare care desfăşoară ritualul ca pe un spălat de vase, mulţumiţi, probabil, cu un mititel în plus şi un şpriţ de vară în contul casei. Pe o nenumită aici publicaţie, platforma voxpublica a Realităţii şi pe unde s-o mai repeta el pe sine însuşi e de găsit un nene, pre numele de mirean Cristian Teodorescu, care (cacofonie permisă) o ţine langa cu nenorocirea băsistă, indiferent de context, meteorologic sau politic. Într-un text intitulat “Ce lege i se aplică lui Băsescu?”, distinsul ziarist cu repetiţie de picătură chinezească ajunge, sintetizat, la următoarea concluzie: să nu se mai dea, dom’le, Băsescu ăsta, apărătorul legii în România, el care a făcut, mai mult ca sigur, bişniţă cu blugi, cafea şi ţigări pe vremea dictaturii comuniste! Domnul Teodorescu epuizase toate investigaţiile jurnalistice privind teroarea cotrocenistă, aşa că a săpat adânc cu presupusul în biografia suspendatului naţional. Or, cum toată lumea de o anumită vârstă ştie prea bine, marinarii erau în Epoca de Aur principala noastră legătură cu decadenţa capitalistă, de unde ne aduceau, cu adaos comercial ilegal, produsele incriminate. Rezultă logic şi pe cale de consecinţă că “prohibiţia cafelei, a Kentului şi a blugilor a făcut din căpitani de vapor ca Traian Băsescu echivalentul autohton al lui Al Capone, fără să se lege nimeni de ei.” De unde rezultă şi mai logic imunitatea scandaloasă avant la lettre a numitului Traian Băsescu în faţa legii, fapt ce i-a permis postrevoluţionar să vândă pe persoană fizică flota ţării la preţ de fier vechi. În faţa unei asemenea demonstraţii orice contrargument se prăbuşeşte şi îşi dă duhul, de râs. Cum s-ar zice, actualul tiran făcea, în timpurile când era un simplu comandant de navă, trafic cu carpetele Răpirii din Serai sub nasul autorităţilor comuniste pentru că, ni se sugerează în articol, dumnealui le mituia cu sârg, să se ajungă la toată lumea. La fel cum a procedat, desigur, şi cu flota prăduită, când doar naivii cred că un funcţionar al Statului putea să facă tranzacţia fără ştirea autorităţilor de atunci, în frunte cu Prim-Ministrul Nicolae Văcăroiu; a cărui semnătură apare pe contractul păgubos şi nu a ministrului astăzi Preşedinte. Dar ce contează amănuntele astea valabile doar pentru nemernicii băsişti, nu e mai mişto şi uşor să spunem că Băsescu vindea ciungă turcească? Şi e mişto, cum spuneam mai devreme, să citim pamflete anti-Băsescu, atunci când o merită priceperea autorului. Când lecturezi însă asemenea bazaconii publicistice te bate gândul că poţi obţine informaţii mai veridice în piaţa de zarzavaturi. Şi ceva mai picante, că tanti Frusina ştie exact cum o tăvălea hăhăitul pe coana Nuţi prin Vila Dante, cu amănunte pe care Ponta, în calitatea lui oficială, nu poate să le dezvăluie. Domnu’ Teodorescu, nu e nicio supărare dacă atât crezi că ne duce capul. Dar ce ai dumneata cu ţărişoara, de scrii “Romînia”?! Sau tot Băsescu o fi de vină, contrabandistul naibii??
Exclusiv online
