Și eu, Alex. Ștefănescu, vreau autonomie. Nu anatomie (ca în tinerețe), ci autonomie. Vreau ca banii pe care îi plătesc ca impozit să-i folosesc cum cred eu de cuviință, nu cum hotărăște statul român. De ce să contribui la construirea unor stadioane dacă nu mă pasionează fotbalul? De ce să dau banii pentru cercetări privind SIDA dacă nu am SIDA (și nici ocazii de-a o contracta)? De ce să investesc în campania de combatere a violenței în familie dacă la mine în familie nu se practică violența (cu excepția momentelor în care soția mea îl vede pe Crin Antonescu la televizor).
M-am săturat să plătesc pentru construirea unor autostrăzi pe care nu circul niciodată. Prefer să-mi construiesc pe cont propriu singura autostradă care mă interesează, București-Constanța. Eu, în mod sigur, n-aș lăsa-o neterminată. Dimpotrivă, aș prelungi-o până unde am nevoie, și anume până pe plaja de la Neptun, din dreptul Vilei Scriitorilor.
Vreau ca limbă oficială nu limba vorbită în prezent în România, ci limba română corectă, care e pe cale de dispariție. Dacă mă oprește, să zicem, un agent de circulație, pretind să mi se pună la dispoziție un translator care să facă posibilă comunicarea mea cu el:
AGENTUL: Viteza care ați avut-o la ora doisprezece a fost decât una din abateri…
TRANSLATORUL: Viteza pe care ați avut-o la ora douăsprezece nu a fost decât una din abateri…
EU. Eu ca șofer n-am încălcat nicio regulă.
TRANSLATORUL: Eu ca și șofer n-am călcat nicio regulă.
Vreau să am și un steag propriu – reprezentând chipul unei blonde pe un fond negru – pe care să-l arborez de Ziua Națională a Blondelor (instituită tot de mine). Am nevoie și de o monedă personală – alexul (cu un curs bun: 1 alex să valoreze 5 lei − ceva mai mult decât 1 euro).
În curtea mea se va putea intra numai cu pașaport, vizat de mine (iar documentul va trebui arătat cățelei mele, Arven, un ciobănesc belgian politicos, dar ferm și incoruptibil). În loc de pașaport poate fi folosit un exemplar din Academia Cațavencu.
Avioanelor le va fi interzisă trecerea prin spațiul meu aerian (cu excepția celor care împrăștie insecticide destinate țânțarilor). Vrăbiile și graurii pot trece, dar numai dacă au asupra lor un certificat (semnat de Eugen Nicolăescu) din care să reiasă că au plătit asigurările de sănătate
Relații diplomatice voi stabili numai cu Ținutul Secuiesc, cu care voi face și schimburi comerciale (locuitorii acestui ținut îmi vor trimite cartofi, haine de piele și jocuri de șah din lemn, iar eu, la rândul meu, le voi expedia rezerve de patriotism românesc, în doze mici, ca să nu le stric echilibrul afectiv). Ținutul Secuiesc va trebui, de asemenea, să mi-o trimită ca ambasadoare pe câștigătoarea concursului de miss din județele Harghita și Covasna.
Singurul șef de stat pe care îl voi primi în vizită în spațiul aflat sub jurisdicția mea va fi Traian Băsescu (Victor Ponta fiind declarat persona non grata). În timpul discuțiilor mele confidențiale cu Președintele României, SPP-iștii vor putea mânca fructe din pomii din jurul casei.
Vreau și ale forme de autonomie, energetică în primul rând. Am și început construirea, în acest scop, a unei centrale eoliene. Contorul meu electric va fi citit de trimișii ENEL numai din plăcere, ca o carte bună.
Nu pretind și autonomie față de soția mea. Mi-e teamă că ea mi-ar acorda-o pe loc. E frumos să ceri autonomie, e groaznic să o obții.
Publicat în revista AC, nr. 13 (25 – 31 martie)
