Ce poate fi mai neplăcut decât să stai ca boul la un stop interminabil în gerul sâcâitor al unei dimineți de ianuarie, conștient că o singură secundă de întârziere te poate face să pierzi metroul și să ajungi la muncă în urma celorlalți colegi, spre mâhnirea, ajunsă într-un stadiu destul de avansat, a șefului tău?
Păi, să traversezi în grabă și să te trezești față în față cu un polițist la fel de înghețat ca tine, care să îți zâmbească condescendent și să te invite să te oprești din mers, să îi înmânezi actele și să aștepți o vreme. Pentru că, îți va spune el, ai traversat pe roșu (absolut adevărat), neregulamentar, și asta te va costa. „Cât?”, întrebi curios. „70 de lei și două puncte”, îți răspunde polițistul fără nici cea mai mică părere de rău. „Păi, și dacă n-am carnet?”, întrebi. „Atunci, doar cei 70 de lei”, zice polițistul.
Nu vrei să îl faci să ți se simtă și mai superior decât o face deja, așa că ridici nonșalant din umeri și aștepți să îți completeze procesul-verbal. Ești în Piața Victoriei și îți stă pe limbă să îl întrebi pe omul legii dacă ține de circa unu (după cum bănuiești) și să îl rogi, dacă tot a intrat în vorbă cu tine, să îți explice dacă îi face mai multă plăcere să amendeze un cetățean aproape nevinovat pentru o fărădelege nu din cale afară de extravagantă sau să ia 600 RON de la o prostituată căreia, eventual, să-i tragă și două palme așa, pentru palmares.
Dar nu ești complet dobitoc și vrei în continuare să ajungi la serviciu, fie și prea târziu, așa că te abții. La urma urmei, e și el om și trebuie să trăiască din șpăgi, dacă din salariu, spre deosebire de tine, nu poate.
