În şifonierul meu locuieşte un spiriduş. Îl bănuiesc că se încalţă cu şosetele mele şi, uneori, doarme îmbrăcat cu pijamaua mea cu elefanţi. Se distrează teribil aruncându-mi hainele pe jos şi apoi îngrămădindu-le înapoi în şifonier. Câteodată, noaptea, îl pot auzi chicotind şi mi-e clar că urzeşte un plan.
A doua zi de dimineaţă, pierd timp preţios din cauză că nimic nu-mi mai vine bine şi, deşi probez de câte şapte ori diverse haine şi accesorii, optez pentru cea mai nefericită variantă. Asta mă face să fiu arţăgoasă toată ziua şi să merg pe stradă cu obsesia că toate fetele sunt îmbrăcate mai frumos decât mine.
Alteori, îmi coase hainele ca să pară că m-am îngrăşat vreun pic sau mi le ascunde pe cele mai frumoase ca să mă facă să mă plâng mereu că nu mai am cu ce mă îmbrăca. La o percheziţie fugitivă se poate dovedi uşor că mint. Un alt lucru care îi face plăcere este să-mi tragă firele de la ciorapi, dovedind că vrea să mă aducă la sapă de lemn. Nu ştie nefericitul că am cumpărat, de-a lungul timpului, dresuri cât să merit un loc, chiar şi onorific, în Consiliul de Administraţie al oricărei companii producătoare de dresuri, de aici şi până în China!
Mai rău este că şi-a făcut un obicei urât din a se strecura în buzunarul din stânga al genţii mele. De câte ori îmi spun, în gând, cât de nesimţit de scumpă este o bluză care mă arată divină şi ies din magazin scrâşnind din dinţi, el începe să bată din papuci, să se tăvălească pe jos şi să urle că sunt o fraieră dacă nu mi-o iau, pentru că e şansa mea unică de a avea o bluză aşa de frumoasă! Şi ca să nu-l mai aud, cedez şi o cumpăr. Problemele încep acasă, când înţeleg că am plătit o gălăgie de bani pentru o bluză galbenă, iar eu arăt cumplit în galben! Furioasă, dau să-l trag de mărgelele mele albe pe care şi le-a pus la gât, dar nici nu apuc să-l întreb bine de ce m-a minţit, că îmi răspunde obraznic: „Ei şi tu chiar m-ai crezut???”.
În plus, consumă cantităţi enorme de parfum, creme, geluri, pomezi şi din cauza lui aud constant „nu ţi-ai mai cumpărat parfum şi acum două săptămâni???”. Am încercat să explic că totul se întâmplă din cauza acestui spiriduş diabolic şi m-am ales doar cu o programare la psihiatru. În timpul ăsta, spiriduşul râde mişeleşte, jucându-se cu moţul pe care îl are drept în frunte, ondulat cu bigudiurile mele calde!
Azi sunt disperată, ce mă fac, că nefericitul a pus ochii pe o geantă din piele mov, cu inserţii metalice, care costă cât n-am voie eu să dau! Ajutor!!!!!!!!!
