N-am o memorie grozavă decât atunci când vine vorba să ţin minte greşelile altora. În situaţiile astea mi se activează o funcţie nebănuită a memoriei care mă ajută întotdeauna să plătesc poliţe, să răspund cu aceeaşi monedă şi să scot ochii şi dinţii celor care mi-au făcut la fel. Cu toate acestea, nu-mi amintesc să fiu răzbunaătoare de felul meu.
Ţin minte de câte ori mi-a mâncat pacheţelul, fostul coleg de bancă din clasa a treia, dar nu-mi amintesc niciun fel de pin sau de parolă. În spatele meu se formează cozi la bancomat, aşa cum erau cândva cozi la banane şi aud clar eternele victime inocente din spate cum ma bodoganesc că nu pot să memorez un amărât de cod din patru cifre. Ferească sfântul să mi se închidă telefonul pentru că pin-ul este scris pe o bucăţică de hârtie pe care cred c-am mâncat-o de frică să n-o găsească nimeni niciodată. Am în geantă mii de hârtiuţe măzgălite cu denumiri de medicamente miraculoase, dar nu o să reuşesc să îmi amintesc la ce îmi folosesc. Cu toate astea nu mă îndur să le arunc, că cine ştie ce durere de cap, de inimă sau de şale o să-mi tămăduiască.
Am nenumărate agende şi caiete în care am notat reţete pentru dulceaţă de nuci şi informaţii vitale despre cum să scoţi petele de cerneală de pe covor, deşi n-am prea mai văzut cerneală prin librarii . Trag nădejde că moştenitorii îşi vor acoperi măcar oalele cu ele şi pot doar să sper nu fie vorba despre alea de noapte. În geantă nu ştiu ce am şi nu ştiu nici de ce cântăreşte cât un sac cu cartofi noi. Totuşi, la curăţenia de primăvară am găsit în geantă nişte balerini pe care îi credeam pierduţi,un animăluţ curios şi nişte chei de la vreo uşă spre vieţi trecute.
Nu-mi amintesc zilele de naştere, numele persoanelor pe care abia le cunosc, vârsta copiilor tuturor prietenelor mele, care este diferenţa dintre autobuzul 131 şi 331, pentru a scoate fierul din priză şi friptura din cuptor am nevoie de aducerea aminte delicată a vreunui post-it şi mă scuz de cel puţin 10 ori pe zi invocând scleroza. Am talentul incredibil de a suna oamenii pentru diverse favoruri taman în ziua în care îşi serbează zilele de naştere şi nimeresc în vizită la cununii. Nimic nu se compară cu ziua în care am intrat cu unul dintre şefi în lift. Am întrebat politicos “La ce etaj mergeţi” şi el mi-a răspuns “Te rog, spune-mi pe nume”..M-am blocat cât ai spune lecitină când mi-am dat seama că pur şi simplu uitasem cum îl chema…….
Si mai erau vreo cateva exemple pe care,cand mi le voi reaminti,le voi scrie pentru a vi le spune altadata…Asta daca nu ma voi intreba de ce am notat eu toate chestiile alea,si cand…
