Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu pe 2 ianuarie stau întins ca şi crocodilul, în aşteptarea digerării prinosului meu adus veganului Iisus şi Anului Nou abia sosit: sarmale, fripturi, ciorbe, caltaboşi , piftii şi alte asemenea nevoinţe pe colonul creştinului. Procesul trebuie întreţinut şi cu fermenţi naturali, eliberaţi fără reţetă: ţuiculiţă stimulatoare a pancreatinei şi vinul strămoşesc la prima mână, din cel datorită căruia dacii au făcut moarte de Burebista şi Ştefan 47 de bătălii cu Vrâncioaia. N-aş ieşi din casă nici dacă ar trece Tonciu pe strada mea, la braţ cu Liiceanu matrafoxat. Trebuie că undeva, pe parcursul meu genetic şi etnogenetic, cineva străin de neam mi s-a băgat, pe furiş, în ADN.
Pentru că, după cum aflu eu din presă, compatrioţii mei sunt luptători care nu au timp pentru asemenea leneviri perdante. Oştile naţiunii mele s-au adunat grămadă peste hypermarket încă de la primele ore ale dimineţii de 2 ianuarie, hotărâte să dovedească în luptă aprigă primele oferte cu rabat ale anului 2014. S-au dat asalturi cu upercuturi la pateu, directe la ciorba de potroace şi croşee în jumările ce-şi păstrau rândul la digestie. Trofeele bătăliei nu au fost steagurile verzi ale invadatorilor, ci obişnuitele tigăi teflonate, măturile electrice şi husele automobilistice. Tabăra adversă a fost rasă de exponate, iar răniţii rămaşi pe câmpul de bătaie nu s-au jelit din cauza suferinţei fizice, ci din pricina celei mult mai rele a sufletului neîmplinit cu discounturi.
Încăierarea de pomină s-a petrecut în cetatea Târgoviştei, cea de scaun la fund de domnitor, nu şi la cap de popor; şi ale cărei ruinuri de preţuri au băgat din nou dihonia între fraţi. Bag eu de seamă că degeaba ne tot urăm noi ani mai buni şi plini de înţelepciune. La prima sirenă a marketingului perfid-consumist uităm de pietate, sărbători sfinte şi dor de Ceauşescu, ne altoim la gioale pentru o tigaie şi cu tigaia în capetele de oaie. Să se facă, dom’le, ceva, o iniţiativă parlamentară, o ordonanţă de guvern sau o petiţie online pentru interzicerea ieftinirilor periculoase, clocite de imperialiştii multinaţionali doar pentru a slăbi vigilenţa şi dârzenia dacilor încă liberi. Vorba lui nea Spiridon, vecinul meu pensionar: Bine le făcea Ceauşescu, mama lor de bandiţi băsişti! Chiar dacă stăteai la coadă pe vremea lui, nu ajungeai să-ţi dai în cap decât cu sacoşele goale. Nu ca acum, când sare teflonul ăla ieftin repede şi uşor, de rămâi tu cu toate cele cinci tigăi şi nu mai vrea nimeni să le ia cu defecte de fabricaţie.
Una peste alta, mă gândesc astfel: anul ăsta vin alegeri prezidenţiale, iar speranţa mea că vom vota, în sfârşit, candidaţi şi nu grătare cu mititei s-a înmuiat deja ca un român înfrânt de alţi români la hypermarket. Chiar aşa, nene Iancule, noi cu cine mai votăm?
