Discutam ieri despre cel mai prolific spărgător de semințe din istorie, Mărgelatu, când am realizat brusc că-n România ar trebui amenajate spații speciale pentru scuipat semințe. Avem spații pentru rahați de câine, chiar dacă sunt mai curate decât trotuarul, spații pentru fumători și toalete cu uși ca-n Star Trek. Dacă ținem cont de ultima statistică ce privește consumul de semințe, o să vedem că suntem pe primul loc în lume sau ceva de genul ăsta. De fapt, cred că suntem și singurii. Și avem nșpe feluri de semințe de ronțăit. D-aia e uleiul așa de scump, dom’le! Recunosc, ăla care a avut ideea să prăjească și să mănânce semințele e un geniu și ar trebui să i se facă statuie. Evident, după ăla cu caloriferul. Ba chiar îi propun pe această cale lui Andrei Marga să promoveze și spartul de semințe. Parcă și văd pe la New York o suită de opere care ilustrează spărgătorul de semințe. Bine, nu originale, căci e prea mult de lucru: Car cu boi. Cu țăran care
sparge semințe. Domnișoara Pogani cu sămânța-n dinți. Statuia lui Traian cu maidanez cu semințe pe blană. Calorifer plin de coji de semințe ș.a.m.d.
Acum, după ce am hotărât că ne place să spargem semințe, trebuie să mărturisesc că fac parte din acea minoritate căreia nu-i place să scuipe pe jos, să calce pe coji de semințe sau să fie scuipat cu semințe de un interlocutor care sparge semințe în timp ce vorbește cu mine. Prin urmare, propun amplasarea de spații speciale pentru mâncat semințe de bostan și floarea-soarelui 1 leu cornetul. Intri în acvariul ăla ca de fumători, mănânci o pungă și pleci relaxat. Aș propune chiar ca rolul cabinelor să fie de scuipat punct. Intri, dai o flegmă și ieși, ca să nu mai călcăm toți în meduzele tale! Cine e cu mine?
