Teodor Baconschi, fostul ministru de Externe, se retrage cu demnitate din funcția pe care a avut-o până mai ieri și pe care a pierdut-o absolut prostește, luându-l gura pe dinainte într-un articol scris cu mâinile din dotare pe propriul blog.
Paparațoul Academiei Cațavencu, infiltrat ieri în Cotroceni cu aparatul foto al redacției (un „Smena” model 1967, cu obiectiv fix și fără posibilitatea de a atașa bliț extern) e singurul fotograf care a reușit să surprindă momentul imediat următor numirii noului ministru de Externe, când Teodor pășea grav și sublim pe frumoasele covoare ale reședinței prezidențiale.
Se pot observa cu ochiul liber distincția, ținuta aristocratică și expresia spiritualizată de pe chipul Domniei Sale.
Totuși, la drept vorbind, probabil că nu i-ar fi atât de ușor să renunțe la confortul înaltei sale funcții dacă nu ar avea atâtea joburi de rezervă, la care poate apela, oricând, cu încredere.
Poate, de pildă, să redevină redactor-șef al emisiunii „Viața spirituală” de pe TVR, pe care eu o apreciam foarte tare prin 1996, când treceam printr-un scurt episod de insomnie, și „Viața” aia era singurul lucru de pe lume care mă putea adormi în două minute – somn din ăla greu, cataleptic, în care nici de sforăit nu-mi mai ardea!
Sau poate redeveni lector la Facultatea de Filosofie, la cursul de antropologie religioasă, la care nu rezistam treaz nici cu patru cafele tari la bord.
În fine, domnul ministru poate face multe. Poate inclusiv să iasă în Piață, ca să strige contra lui Băsescu. Acum are și timp, și motive. A fost descălecat pentru unu’ care nici măcar nu e de la PDL, ce oroare!
