Domnilor!… Onorabili concetățeni!… Fraților!… Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare pentru a vă spune și eu ca orice român, ca orice fiu al țării sale în aceste momente solemne mă gândesc la țărișoara mea la România, la fericirea ei, la progresul ei, la viitorul ei!
Dar care viitor, stimabililor? Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip se face pentru ca să ne găsim astăzi în situaţiunea de a acorda sufragiul nostru aceloraşi fripturişti, maţe goale şi coate fripte care ne-au adus la marginea Europii.
Nu voi pentru ca să-l mai ascult pe Prezident spunându-ne „am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!”. Stimabilul s-a zaharisit şi nu înţelege că democrațiunea română, sau, mai bine zis, ținta democrațiunii române este de a persuada pe cetățeni că nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Constituțiune şi, mai ales, cei din masa poporului.
Situațiunea României nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, până ce nu vom avea un sufragiu universale, chiar şi cu anticipaţiune aşa cum se auz zbieretele reacțiunii ce cu nerușinare se intitulează sistematici opozanți. Da, poftesc a avea, dar cu condiţiunea să fie îndepărtaţi din partidă toţi moftangiii care ne minţesc încă de la Rivuluţie că n-au altă politică decât suveranitatea poporului; de aceea în lupta noastră politică, am spus-o și o mai spunem și o repetăm necontenit tuturor cetățenilor: „Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!”.
Cine dacă nu noi? Boc, Ponta, Antonescu? Moftangiii sunt catindaţi de profesiune şi ştii cum e, catindezi azi, catindezi mâine, o lună, două, trei, un an… Bine, până când? Să vie poporul să le spuie în faţă, na, mizerabilule! Ce vor oamenii-strigoi, ieşiţi din tenebrele reacţiunii la lumina zilei? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, chinoros şi sânge? Vor, oare, să arunce ţara pe calea desperării, pe calea deznădejdii, pe calea exasperării, pe calea celor mai extreme mijloace de rezistenţă? O vor aceasta? Să ne spună!
Mai întâi și-ntâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, ba chiar dă înapoi, că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe. Să-ți vie stimabilii cu idei învechite, cu opiniuni ruginite, și să te sperie mereu cu Europa, cu zguduiri, cu teorii subversive… asta nu mai merge… Astfel de opiniuni nu le respect, să-mi dea voie să spui…
Ce însemnează asta? Însemnează că şi cu ungurii trebuie să le spunem de la obraz ce pofteşti, mă, musiu? Nu voi, stimabile, să știu de Europa, eu voi să știu de România mea și numai de România… Progresul, stimabililor, progresul! În zadar veniți cu gogorițe, cu invențiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiți opinia publică…
Ce zicem noi?… Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! Criza? Care criză?! Criza, vezi dumneata, drăguţă, este paregzamplu, cum să zic? Pardon, ca o boală, ca o bubă… coace, coace mereu; coace pe dedesubt şi te prăpădeşte. Care va să zică, dacă o spargi, te-ai uşurat! Deci până când să n-avem și noi faliții noștri?… Anglia-și are faliții săi, Franța-și are faliții săi, până și chiar Austria-și are faliții săi, în fine oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții săi! Numai noi să n-avem faliții noștri!… Să încurajăm industria română, pentru că, dați-mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău: industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire. Noi ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în țara noastră!
Revin şi zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!… Voi progresul și nimic alt decât progresul: pe calea politică, socială, economică, administrativă, finanțiară. Da, suntem ultraprogresiști, da, suntem liber-schimbiști pentru că noi suntem pentru descentralizare.
Pentru că toţi ne iubim ţara, toţi suntem români!… Mai mult, sau mai puţin oneşti! De ce să te revolți contra adevărului? În contra dreptului?… Oneste bibere, onorabile!
