Nedrepturile omului sunt multe: ele pot fi un sistem social corupt și ticălos, ca-n Siria, o societate rasistă, ca nu zic unde, sau, pur și simplu, reflecția lor într-o oglindă mai mică, atunci când copiii, femeile, bătrânii și te mai miri cine sunt abuzați în propriile lor cămine și locuri de muncă.
Începând (fatidic) cu marți, 13 martie, bucureștenii vor putea aprofunda fenomenul în cadrul „Festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului”, organizat de Asociația One World Romania și Centrul Ceh. Evenimentul ne va servi, cum i-o spune și numele, câteva zeci de „filme brici”, numai bune să ne facă să reflectăm asupra schimbărilor sociale care au loc în toată lumea.
Priviți așadar de ochiul atoatevăzător care pare să fie logoul festivalului (tăiat, realmente, de un brici à la Câinele Andaluz), vom putea reflecta la de toate, de la starea posttranziție a Albaniei, până la mișcările sociale din Londra, trecând, desigur, prin status quo-ul revoluțiilor arabe și, de ce nu, al emigranților africani din Elveția.
Nu pot să nu remarc, printre partenerii principali, prezența prestigioasei Konrad Adenauer Stiftung, o fundație fără de care multe țări cu dubii asupra libertății de exprimare ar fi niște locuri și mai triste decât sunt deja. Sub această egidă babană deci, pe lângă care mai regăsim Active Watch, dar, nu știu de ce, chiar și Miliția Spirituală, vom fi chemați la o porție zdravănă de cinema într-un circuit care include Corso, Eforie, Union și NCRR.
Ce n-am putut să nu observ, de asemenea, la conferința de presă de la Centrul Ceh, a fost prezența unui activist din mișcarea Voina (o grupare artistică extremistă din Rusia, care are în CV, printre altele, o scenă de sex în public petrecută în 2008 la Muzeul de biologie din Moscova, ca reacție la iminenta venire la putere a lui Medvedev). Domnul în cauză însă ne-a explicat cum peste tot în lume libertatea de exprimare are de suferit ca urmare a climatului politic de dreapta. Ceea ce poate părea OK, desigur, având în vedere stângismul evident al mișcării Occupy, dar poate părea la fel de bine deplasat când unul din promotorii evenimentului e taman Adenauer Stiftung, revendicat, așa cum știm, de la Uniunea Creștin-Democrată (CDU). Care, dat fie-mi voie, e orice, numai sanatoriu pentru activiștii anti-Putin nu.
În fine. Am plecat totuși încântat de regalul de filme documentare care ne așteaptă, dar și sperând să-mi iasă acreditarea promisă de Centrul Ceh. Și întrebându-mă, în același timp, că tot vorbim de demersul umanist al unui centru cultural, câtă lume e conștientă de implicațiile uluitoare ale gestului făcut de Mica Ertegün. Pe numele ei adevărat, ce să vezi, Ioana-Maria Banu, cunoscută nouă nu numai pentru povestea ei fabuloasă de viață, ci și pentru donația de peste 40 (patruzeci) de milioane de dolari pe care a făcut-o, de curând, Universității Oxford.
Lumea așadar, indiferent de orientările ei stângace sau dreptace, centriste sau anarhiste, e, precum se vede, pe mâini bune.
