Evenimentele din România, fie ele politice, sportive sau culturale, au mereu câte o hibă. Sunt ca drumurile românești sau carburatorul de Dacia – dacă nu se strică ceva, nu e bine. Așa și cu Festivalul de Film Documentar Dedicat Drepturilor Omului. Toate erau bune și frumoase, filmele excelente, când – poc! – sâmbătă seară, la MȚR, activistul Alexei Plutser-Sarno a reușit să tragă o ditai caraba peste obrazul unui festival care proclamă toleranța.
Dar să vedeți de la ce aiureală a plecat tărășenia. Mai precis de la momentul difuzării unui montaj, în care un cuplu de activiști Voina, taman săltați de poliție, aveau neplăcuta surpriză să-și vadă și copilul de doi ani în brațele – desigur opresive și intolerante – ale unui tablagiu rus. Adică, vezi Doamne, până unde merge brutalitatea sistemului dacă până și țâncii de-abia decuplați de la țâță sunt maltratați în halu’ ăsta.
Acesta nu era însă decât jumătate din adevărul situației, lucru pe care l-a observat și un spectator de la MȚR. Adică dumneavoastră nu vi se pare că ați folosit acel copil într-un scop laș, eventual ca scut în fața unei situații în care legea – așa, șifonată și strâmbă cum e-n Rusia – nu era de partea voastră? La care, ce să vezi. Unul din Voinicii din sală i-a spus rumânului nostru verde-n față: dacă noi suntem lași și tu ești curajos, atunci vino aici în față.
Omul, naiv, s-a executat, dar taman la fix ca să și-o ia-n bot de la acest Alexei Plutser-Sarno, un personaj pe atât de provocator pe cât de minoră e arta lui care propune ultrajul pe post de estetică a hidosului. Și care, asemenea grupării pe care o reprezintă, practică un soi de manipulare mascată într-o psihologie inversă și ieftină, pe modelul hoțului care strigă uite, bă, hoții de artă contemporană! Noroc cu regizorul Alexandru Solomon care s-a distanțat – pe cât s-a putut – de acest act de ipocrizie și impostură.
Sursele noastre de la fața locului spun că rusul i-ar fi aplicat românului nostru o stângă socialistă, proprie altminteri profilului nevolnic și lipsit de inițiativă privată al unora dintre protestatarii Occupy. Și, desigur, ideologiei grupării Voina.
Dacă eram acolo, mai mult ca sigur îi întorceam o dreaptă de-aia capitalistă sănătoasă, să-i bag bine-n cap principiile proprietății private.
